O pata apoasa care se mareste vizibil de la o zi la alta trebuie tratata ca o urgenta. Putregaiul negru poate avansa repede prin frunze, pseudobulbi, rizom sau colet, mai ales cand planta are parte de caldura si umiditate. O interventie facuta devreme poate opri extinderea - asteptarea de cateva zile poate face diferenta dintre o frunza pierduta si o planta pierduta.
Cuprins
Ce este putregaiul negru
Putregaiul negru al orhideelor este asociat frecvent cu Pythium si Phytophthora. Sunt oomycete, numite uneori „mucegaiuri de apa”, nu fungi in sens strict. Diferenta conteaza: nu orice fungicid obisnuit are actiune asupra lor, iar diagnosticul nu trebuie redus la ideea de „pata neagra pe frunza”.
Acesti patogeni se raspandesc usor prin apa. Sporii lor mobili, numiti zoospori, folosesc pelicula de apa de pe frunze, apa de scurgere, stropii sau un substrat foarte ud pentru a ajunge la tesutul plantei. De aceea, perioadele calde si umede, udarea prin stropire si ventilatia insuficienta cresc riscul.
Cattleya si hibrizii ei sunt mentionati des printre orhideele sensibile, dar problema poate aparea la multe genuri. Plantele tinere, cresterile noi si plantele deja stresate de transport, frig sau radacini afectate sunt mai vulnerabile.
Semnele care il diferentiaza
Leziunea incepe adesea ca o pata mica, uda, translucida. Apoi devine bruna spre neagra, moale si isi mareste repede suprafata. Marginea poate fi galbena, iar la apasare tesutul poate elimina lichid. Pe frunza, pata poate avansa intr-o singura zi mai mult decat te-ai astepta de la o simpla leziune mecanica.
La plantele mature, afectiunea poate porni de pe frunze, pseudobulbi sau radacini. La plante tinere poate aparea aproape de baza plantei si provoca prabusirea cresterii. La Phalaenopsis, Vanda si alte orhidee monopodiale, o leziune care se apropie de colet sau de punctul de crestere necesita actiune rapida.
Nu orice tesut inchis la culoare este putregai negru. O arsura solara este de obicei uscata si ramane localizata; o leziune de frig apare dupa expunerea la temperatura nepotrivita; o problema bacteriana poate fi mai moale, cu miros neplacut. Daca diagnosticul nu este clar, trateaza planta ca posibil contagioasa: izoleaz-o, opreste pulverizarea pe frunze si observa viteza cu care evolueaza pata.
Pentru alte pete, putregaiuri si diferente de diagnostic, citeste si ghidul despre afectiunile fungice si bacteriene la orhidee.
Cum ajunge la planta
Patogenii pot fi transmisi prin udare in acelasi vas (prin scufundare), stropi proiectati de la un ghiveci la altul, substrat, ghivece si instrumente contaminate. O planta tinuta direct pe sol afara primeste mai usor stropi de pamant sau apa contaminata; la exterior, agatarea ghivecelor reduce acest risc.
In casa, problema apare des dupa o combinatie simpla: apa ramasa intre frunze sau in colet, substrat care se usuca greu, plante inghesuite si aer nemiscat (stratificat). O planta nu trebuie sa fie „muribunda” pentru a fi infectata, dar stresul ii reduce imunitatea si capacitatea de a limita leziunea.
Ce faci imediat
Izoleaza planta. Muta-o departe de celelalte ghivece si nu folosi aceeasi apa de udare sau aceleasi vase pentru alte plante. Opreste pulverizarea pe frunze si nu lasa apa de scurgere sa circule intre ghivece.
Pregateste instrumente curate. Foloseste o lama sau o foarfeca bine curatata si sterilizata. Sterilizeaza din nou intre taieturi si inainte de a trece la alta planta. Indeparteaza frunzele cazute, florile trecute si resturile de substrat din jurul ghiveciului.
Urmareste directia leziunii. O pata care avanseaza spre colet, rizom sau punctul de crestere nu este o problema pe care o lasi „sa se rezolve singura”. Trebuie sa intervii cand leziunea este inca limitata.
Interventia pe tesutul afectat
Sectioneaza partea afectata cu o marja mica de tesut care arata sanatos. Nu taia prin zona bolnava si apoi direct prin zona curata cu acelasi instrument. Examineaza sectiunea: daca decolorarea apoasa continua in interior, mai indeparteaza putin tesut.
La orhideele simpodiale, cum sunt multe Cattleya, poate fi necesar sa indepartezi complet o frunza afectata sau sa mergi mai jos, spre pseudobulb ori rizom, pana ajungi la tesut ferm. La Phalaenopsis sau Vanda, prioritatea este sa opresti extinderea inainte ca leziunea sa ajunga la punctul de crestere.
Dupa interventie, pastreaza planta intr-un loc cu ventilatie buna, lumina adaptata speciei si fara apa pe zona taiata. Nu o uda excesiv „ca sa se refaca” si nu o fertiliza pana cand nu se stabilizeaza. Produsele fitosanitare se aleg doar dupa diagnostic si numai conform instructiunilor produsului; o interventie chimica nu poate reface tesutul deja distrus.
Preventie: udare controlata, igiena si ventilatie
Nu lasa apa sa ramana pe frunze si in colet peste noapte. Uda astfel incat planta sa aiba timp sa se zvante, mai ales cand temperatura este joasa sau ventilatia este redusa. Goleste apa din masti si farfurioare si nu lasa ghivecele sa stea in apa.
Pastreaza spatiu intre ghivece. Ventilatia usuca mai repede suprafetele si reduce stropirea indirecta dintre plante. Curata regulat spatiile de crestere, tavile si zonele in care se aduna resturi vegetale. La replantare, foloseste recipiente curate si un substrat potrivit, care permite apei sa se scurga si radacinilor sa primeasca aer.
Inspecteaza plantele noi. Verifica frunzele tinere, baza plantei, pseudobulbii si radacinile vizibile. Tine separat o planta noua sau suspecta pana cand esti sigur ca este stabila. Dupa transport sau replantare, ajusteaza udarea la ritmul real de uscare, nu la programul anterior.
O pata observata devreme se gestioneaza mai usor. Pentru plante noi si inspiratie pentru o colectie crescuta atent, descopera colectia de orhidee.