Phalaenopsis lowii *parfumata

Phalaenopsis lowii este o specie botanica cu flori parfumate, descoperita de C.S. Parish langa Moulmein (Myanmar) si descrisa de Reichenbach in 1862. Arealul include zone din Myanmar si Borneo, pe roci calcaroase sau pe arbusti de pe pereti stancosi, de la nivelul marii pana la aproximativ 800 m. Spre deosebire de multi Phalaenopsis, poate pierde periodic frunzele. Frunzele sunt scurte, 5-10 cm, carnoase, verde deschis, cu pete violacee pe fata inferioara.

Inflorirea apare din vara pana in toamna, pe tije laterale de 25-35 cm, arcuate sau pendente, cu flori distantate. Florile au 4-5 cm, forma de stea, textura delicata si sunt foarte persistente. Au fond alb cu nuante roz-purpurii spre baza si un labelum violet cu puncte galbene. Un detaliu distinctiv este rostrumul lung, in forma de cioc. Florile sunt parfumate.

Lumina este moderata, aproximativ 10.000-15.000 lux, cu protectie dupa-amiaza. Temperaturile calde sunt potrivite, in general 19-35°C in functie de sezon, fara nopti reci prelungite. Umiditatea ridicata ajuta in crestere, dar trebuie sa existe ventilatie. In ghiveci, foloseste un amestec aerat din scoarta de granulatie medie; pe placheta, uda mai des. Un substrat pentru Phalaenopsis este potrivit daca se usuca corect intre udari. Replanteaza primavara, cand apar radacini noi.

Uda regulat in perioada de crestere, pastrand substratul usor reavan, nu imbibat. Fertilizeaza diluat, dupa udare, cu fertilizant pentru orhidee. Spre deosebire de multi Phalaenopsis, lowii apreciaza un repaus scurt: aproximativ o luna, cel mult doua. In repaus, reduci puternic udarea, opresti fertilizarea, poti scadea umiditatea spre 60-65% si pastrezi lumina buna. Pulverizarile ocazionale pot preveni uscarea extrema. Nu prelungi repausul excesiv: frunzisul poate cadea, dar o uscare prea lunga slabește planta.

Daca nu infloreste, verifica daca a avut un repaus scurt si uscat, plus lumina suficienta. Radacini moi sau baza afectata indica exces de apa. Frunzele care cad in ritmul natural al speciei nu sunt, singure, un semn de boala; frunzele moi cu radacini moarte cer replantare.