Vedeta necontestata a colectiilor de cambrii, si, de multe ori, motivul pentru care iubitorii acestui gen descopera varietatea nemarginita a colectiilor de hibrizi disponibili, Burrageara Nelly Isler isi datoreaza numele de gen, abreviat in comertul horticol Burr., lui Albert Cameron Burrage - “A.C. Burrage” (21 Noiembrie 1859 - 29 Iunie 1931), industrias, avocat, filantrop si horticultor, care a reusit prima data cresterea genului in 1927.

Numele hibridului este datorat lui J. Isler, creatorul sau in varianta stabilizata, care a inregistrat taxonul in 1995, ca incrucisare intre Oncidopsis Stefan Isler si Miltoniopsis Kensington, dedicand rezultatul incrucisarii sotiei sale, Nelly. Desi deseori prezentat sub denumirea comerciala de Burrageara, clasificarile recente plaseaza acest taxon in familia hibrizilor Oncidopsis.  Un hibrid intergeneric, contine ascendenta din genurile botanice Cochlioda, Miltonia, Odontoglossum si Oncidium (Cda. X Milt. X Odm. X Onc.). Gen hibrid complex, intergeneric, foarte apreciat pentru florile sale rosii si parfumul inconfundabil si puternic, aparand deseori in comertul de specialitate pur si simplu sub numele de Cambria, prefera un mediu de crestere cu temperaturi scazute si umiditate ridicata.

Caracteristicile acestui taxon sunt dobandite, cum era de asteptat, de la genurile ascendente, rezultatul fiind un hibrid spectaculos si viguros. Mostenirea dinspre genul Miltonia se releva in forma florilor, de panseluta, insa totodata si in parfumul intens; de la Odontoglossum mosteneste persistenta florilor, iar luciul specific al frunzelor este mostenit de la genurile Cochlioda si Oncidium.

Taxon epifit simpodial (despre ramificația tulpinii - pe care cresc muguri axilari), dezvolta mai multe tije florale concomitant, fiecare purtand pana la 15 flori per tija, cu parfum intens. Infloririle au loc de mai multe ori pe an, in diverse anotimpuri, cand pseudobulbii noi ajung la maturitate, desi infloririle de toamna sunt cele mai frecvente. Florile sunt colorate in rosu intens, cu labelumul ornamentat cu pete si desene complexe albe si cu o pata circular galbena in mijlocul florii. Parfumul, care se intensifica in cursul zilei, si scade in intensitate noaptea, aminteste de citrice, cu o tenta condimentata, usor picanta, putand deveni coplesitor ocazional, daca razele soarelui cad direct pe planta. Dupa inflorire, se recomanda taierea tijelor uscate, pentru a stimula dezvoltarea de noi tije.

Orhidee Burrageara Nelly Isler prefera temperaturi reci, care confera culoarea rosu inchis florilor si stimuleaza producerea parfumului. Spectrul termic indicat pentru cultivarea sa cu succes va apartine intervalului 13 °C - 26 °C, similar speciilor si hibrizilor de Miltoniopsis. Desi poate tolera si temperaturi mai ridicate pentru perioade scurte, nu este recomandabil sa se abuzeze in acest sens. Temperaturile mai ridicate decat intervalul recomandat produc deseori decolorari ale labelumului.

Fertilizarile vor fi moderate, intrucat radacinile sale sunt sensible fata de acumularile de saruri. Se recomanda diluarea la 50% a fertilizantilor uzuali, mai ales in cazul utilizarii apei de la robinet sau altui tip de apa dura. Nefiind o specie cu hranire si crestere intensiva, Nelly Isler va necesita administrarea de fertilizari de 1 - 2 ori pe luna. Unii autori nu recomanda administrarea de fertilizanti incepand cu luna noiembrie si pana in luna ianuarie.

Schimbarea substratului si a recipientului de cultura se recomanda a fi efectuata o data pe an, sau cel putin o data la doi ani. Cel mai bun moment pentru replantare este atunci cand se remarca inceperea dezvoltarii de cresteri noi, pentru a evita ranirea radacinilor noi si pentru a permite o acomodare mai usoara la noul recipient de cultivare. Exista o posibilitate ridicata ca noii pseudobulbi sa se stafideasca sau sa capete riduri ulterior schimbarii mediului de cultura, insa este de asteptat ca acestia sa isi revina la forma naturala odata ce perioada de aclimatizare a trecut. Burrageara Nelly Isler nu apreciaza divizarile, insa daca este necesar, se recomanda pastrarea unui numar mare de pseudobulbi si cresteri noi pentru fiecare diviziune, intrucat propagarea prin intermediul pseudobulbilor in stadiu dormant este dificila.

Cu toate ca prefera razele directe ale soarelui de dimineata, acest aspect nu este imperios necesar pentru a obtine reinfloriri. Preferinta sa pentru cantitatea de radiatie luminoasa apartine registrului amfitolerant, intrucat Burrageara Nelly Isler poate prospera atat cu lumina slaba, cat si la intensitati ridicate, atat timp cat nu se gaseste in plin soare si lumina este filtrata. Razele directe ale soarelui produc arsuri ale frunzelor, recomandandu-se evitatea acestora. In cazul in care plantele primesc prea multa lumina, acest aspect va fi sesizabil prin aparitia unei culori galbui a frunzelor. Expozitiile estice sunt cele mai apreciate, cele vestice si sudice necesitand umbrire suplimentara, iar cele nordice necesitand iluminare suplimentara.

Burrageara Nelly Isler prefera umiditate ridicata, de 60 - 90%, care de multe ori se poate obtine doar prin utilizarea unei tavi cu pietris si apa. Se recomanda sa fie evitata amplasarea sa langa un radiator sau alte surse de caldura ce genereaza uscaciune. Udarea se va realiza de fiecare data cand substratul prezinta semne de uscare, insa este recomandat sa nu se permita uscarea acestuia pentru mai mult de 1-2 zile. Lipsa apei, ca in cazul majoritatii taxonilor genului artificial Cambria, se va evidentia prin aparitia frunzelor pliate, amintind forma unui acordeon. Acest aspect nu va disparea odata cu administrarea apei, insa totodata nu prezinta nici un inconvenient pentru planta, exceptand faptul ca pot rani mugurii tijelor florale sau pot afecta dezvoltarea normala a acestora.  Pe parcursul perioadelor lungi de uscaciune, un aspect ce poate afecta supravietuirea exemplarelor este reprezentat de scaderea viabilitatii velamenului si, ca urmare, moartea radacinilor.

Desi Burrageara Nelly Isler nu este o orhidee fragila si pretentioasa, va necesita totusi umiditate constanta in mediul de cultura si in egala masura o buna ventilatie la nivelul radacinilor. Cel mai grav semn de deshidratare pentru aceasta orhidee este reprezentat de ridarea si stafidirea pseudobulbilor noi. In egala masura, atunci cand tijele florale noi sunt in dezvoltare, se recomanda pulverizarea mugurilor tineri cu apa, pentru a preveni deshidratarea acestora.

Mediul de cultura va fi reprezentat de muschiul sphagnum, in amestec cu scoarta de granulatie mica, fibra de cocos, pentru asigurarea drenajului si a aerarii radacinilor, si alte medii similare, cu retentie ridicata a apei, dar care sa asigure totodata o buna ventilatie.

Vrei sa vezi mai multe articole si sa acumulezi mai multe cunostinte? Acest articol este oferit gratuit, insa poti sustine secretgarden.ro cu o recenzie aici:

Google: Recenzie pe Google

Facebook: Recenzie pe Facebook