Phalaenopsis lueddemanniana - ingrijire si caracteristici
Specie botanica, dedicata crescatorului francez Lueddemann, si descrisa de Heinrich Gustav Reichenbach in 1862, Phalaenopsis lueddemanniana este un taxon nativ in Manilla, Filipine, si impresioneaza prin cromatica deosebita, constand din modele complicate, aproape amintind de filigrane, de linii paralele si puncte de culoare violet pana la rosu inchis, pe un fond deschis, alb – crem, prin dimensiunile reduse, predispozitia de a produce keiki si de a reinflori din tijele persistente, si nu in ultimul rand, prin parfumul delicat, dulceag.
Sinonimele acceptate si cunoscute pentru aceasta specie sunt Phalaenopsis lueddemannii, Phalaenopsis lueddemanniana f. delicate, Phalaenopsis lueddemanniana f. ochracea, Phalaenopsis lueddemanniana subvar. delicate, Phalaenopsis lueddemanniana subvar. ochracea, Phalaenopsis lueddemanniana var. delicate, Phalaenopsis lueddemanniana var. ochrata, Phalaenopsis lueddemanniana var. ochracea, Phalaenopsis ochracea, Polychilos lueddemanniana.
In regiunea sa de origine (Manilla, Filipine), specia creste abundent la altitudini cuprinse intre 27 – 61 m, in zone cu clima calda si umiditate ridicata pe tot parcursul anului, unde lumina atinge valori reduse ale intensitatii, oferind o umbrire partiala.Specie de talie mica spre medie, populeaza statiuni epifite, dezvoltand tulpini ascendente acoperite de teci imbricate ale frunzelor, de forma oblong – eliptica, carnoase, acute sau obtuze, cu un colorit verde – galbui. Acestea prezinta o lungime de aproximativ 15 – 30 cm, fiind inguste si prezentand un port fie orizontal, fie pendent.
Florile, in numar de 3 – 5 per tija, de 5 – 6 cm diametru, cu textura cerata, carnoasa, si aspect stelat, sunt persistente pentru aproape 2 luni, si incanta prin parfumul puternic. Specia prezinta o variabilitate ridicata, cu petalele periantului putand varia de la purpuriu roz pana la alb, deseori ornamentate cu linii si pete. Labelumul este intotdeauna violet sau portocaliu. Inflorirea are loc de primavara pana vara, pe tije suberecte, arcuate sau pendente, lungi de aproximativ 30 cm, groase, suculente, racemoase sau paniculate. Inflorescentele sunt abundente si dispuse pe tije mult mai lungi decat frunzele, fiind acoperite de bractei mici, distihe, oval – triunghiulare. Datorita aparitiei frecvente de keiki si a reinfloririlor la aceasta specie, recomandam pastrarea tijelor ulterior ofilirii florilor.
Necesitatile speciei Phalaenopsis lueddemanniana fata de intensitatea radiatiei luminoase sunt reduse, inscriindu-se in intervalul de 10000 – 12000 lux, cu conditia oferirii de umbrire partiala.
Din punct de vedere al temperaturii, Phalaenopsis lueddemanniana este o specie termofila, temperaturile ideale fiind situate in intervalul 28 – 34 °C ziua si 21-24 °C noaptea. Aceasta specie manifesta o toleranta ridicata fata de temperatura, atat timp cat se asigura un nivel adecvat al umiditatii si o aerisire corespunzatoare.
Umiditatea optima pentru cresterea speciei Phalaenopsis lueddemanniana este de 80% si se poarte reduce la 70 -80% in perioada iernii.Phalaenopsis lueddemanniana se poate creste cu succes in ghivece cu mediu de cultura format din scoarta de pin de calibru 12 – 16 mm, eventual in amestec cu sphagnum, asigurand transplantarile doar imediat urmator perioadei de inflorire, cand se remarca aparitia de noi cresteri radiculare.Irigarile sunt recomandate la interval de aproximativ 7 zile, pastrand substratul destul de umed, prin comparatie cu alte specii si varietati de Phalaenopsis, insa nu ud.Fertilizarile vor avea loc la distanta saptamanala sau o data la doua saptamani, ulterior irigarilor, pentru a preveni arsurile chimice provocate de cristalizarea nutrientilor pe radacini. Doza recomandata este de 25 – 50% din concentratia de pe ambalajul fertilizantului.Pe parcursul celor 2 luni de iarna cand intensitatea luminoasa si implicit fotoperioada scad, se recomanda reducerea umiditatii atmosferice la 60-70%. Udarea se poate realiza si la interval de 3 – 4 saptamani de la jumatatea lui octombrie pana sfarsitul lunii februarie, fiind suplimentata insa prin pulverizari ale frunzelor, si urmarind cu atentie planta. Nu se va permite insa uscarea completa a substratului. In aceasta perioada, cand cresterea se va sista, nu se recomanda administrarea de fertilizanti.
Vrei sa vezi mai multe articole si sa acumulezi mai multe cunostinte? Acest articol este oferit gratuit, insa poti sustine secretgarden.ro cu o recenzie aici:
Google: Recenzie pe Google
Facebook: Recenzie pe Facebook