Hibrid de succes, devenit o celebritate in cadrul listei spectaculoase de hibrizi din genul Phalaenopsis, cu un arbore genealogic ce surprinde prin numarul redus al speciilor, Phalaenopsis Sweet Memory, cunoscut si sub numele de Liodoro, initial scris Liodora, impresioneaza nu numai prin cromatica deosebita, ci si prin parfumul sau, neobisnuit pentru speciile genului, mostenit de la specia parentala Phalaenopsis amboinensis.

Hibrid secundar, rezultat ca urmare a incrucisarii speciei botanice Ph. violacea cu hibridul primar Ph. Deventeriana, include in speciile parentale Phalaenopsis Violacea, cu o pondere de 50%, urmata de Ph. Amboinensis si Ph. Amabilis, ambele cu pondere egala, de 25% fiecare. HIbridul a fost inregistrat oficial in 1982, de catre Universal Orchids, cu permisiune din partea hibridatorului, Rex Smith. In scurt timp, Sweet Memory Liodoro a devenit un hibrid de success, cu mai mult de 30 clone premiate de catre AOS (American Orchid Society). Clonele cele mai cunoscute si apreciate la acest grex deosebit sunt Sweet Memory KF #1, Sweet Memory Joy Alba (care a si primit recunoastere in cadrul celei de a 17-a Conferinta World Orchids), Sweet Memory CY, Sweet Memory Bubbles, Sweet Memory Janet, Sweet Memory Bonnie Vasquez, Sweet Memory Vasquez, Sweet Memory Dorothy, Miva Fragrance Monaco, acest ultim taxon fiind insa usor diferit ca descendenta, insa foarte apropiat de grupul Sweet Memory.

Frunzele au o cromatica si textura specifica la Sweet Memory, fiind colorate in verde deschis, usor galbui, de consistenta relativ mai moale, carnoasa, proaspata, fragila, comparat cu majoritatea hibrizilor de Phalaenopsis. Forma acestora poate fi ovala sau elongata, putand atinge pana la 25 cm lungime si 10 – 12 cm latime. Florile apar pe tije de 45 – 50 cm, avand o inflorire de tip “revolver”, in sensul ca florile, in grupuri restranse, de maximum 5 flori per tija, infloresc relative concomitent, iar dupa ofilirea acestora, tija florala se alungeste usor si formeaza un nou grup de flori. Florile parfumate, cu o aroma puternica, dulceaga, usor citrat – vanilata, de dimensiuni considerabile pentru un phalaenopsis parfumat, (aproximativ 7 cm in diametru) au o coloratie centrala galbena, cu tranzitii si zone de degrade de la roz pana la purpuriu, uneori dens ornamentate cu puncte rosii.

Culoarea si dimensiunea florilor este direct dependent de conditiile generale de crestere a plantei. Petalele si sepalele de forma ovala ating pana la 4 cm lungime si 2,3 cm latime. Labelumul trilobat, cu o protuberanta usor mucronata pe lobul central si cu margini vizibil serate pe lobii laterali de forma obtuza, masoara aproximativ 2 cm lungime si aproape 1,4 cm latime, avand partile laterale drepte, lungi, galbene la baza si violet intens catre varf, unde apare si o coloratie alba, contrastanta, in zona mucronului apical, care il demarcheaza vizibil de corpul labelumului. Forma generala a labelumului este aproximativ romboidala.

Necesitatile de luminozitate pentru Liodoro corespund unei intensitati variabile, putand tolera eficient atat lumina puternica insa difuzata, cat si umbra partiala. Locatia ideala este reprezentata de pozitiile cu orientare sud – estica, insa daca nu este posibil, plantele pot fi instalate si in orientari vestice sau sudice. In cazul in care aceste ultime variante sunt preferate, va fi necesar ca in perioada dintre lunile mai si septembrie sa se recurga la protejarea plantelor de razele directe ale soarelui.

Temperatura de crestere pentru acest hibrid se incadreaza in domeniul cald, si se recomanda mentinerea plantelor la temperaturi diurne de 24 – 40°C si nocturne de 18 – 20°C.

Umiditatea recomandata pentru cultivare va fi de 50 – 70%, valorile mai scazute putand inhiba cresterea plantelor si produce avortarea bobocilor nedeschisi, care se ingalbenesc, mor si cad, ca de altfel si radacinile aeriene.

Recipientul ideal pentru Sweet Memory este ghiveciul de plastic, insa pot fi utilizate si ghivece de ceramica, sau se poate eventual recurge la montarea pe blocuri de lemn sau pe plachete din scoarta sau pluta. Ca substrat, cea mai buna varianta este reprezentata de amestecul de scoarta de conifere si muschi sphagnum in proportie de 4:1. Cresterea acestui hibrid in monturi pe scoarta sau blocuri de lemn implica pozitionarea unui strat de muschi sphagnum intre planta si suport, pentru a preveni deshidratarea excesiva. Deasupra radacinilor se poate de asemenea amplasa un strat de sphagnum, fie viu fie uscat. Este de asteptat la acest taxon sa se produca descompuneri rapide ale substratului, datorita irigarilor si fertilizarilor frecvente, fapt pentru care se recomanda replantarea si schimbarea substratului o data la 2-3 ani. Cel mai indicat moment pentru a realiza aceasta interventie este in perioada imediat urmatoare finalizarii infloririi.

Irigarile vor fi direct dependente de temperatura mediului, crescand frecventa acestora odata cu cresterea temperaturii. Plantele cultivate in monturi vor trebui udate regulat, zilnic, in cursul diminetii, ca pana la venirea serii sa fie posibila uscarea relativ buna a radacinilor. La udarea exemplarelor cultivate in ghivece se va permite scurgerea eficienta a apei ulterior irigarii prin imersie a ghiveciului. In cazul in care se remarca remanenta apei dupa cel mult o ora de la irigare, se recomanda indepartarea acesteia cu ajutorul hartiei absorbante sau a servetelelor de bucatarie, intrucat poate facilita instalarea unui numar considerabil de patogeni. Este necesara uscarea completa a substratului anterior efectuarii unei noi udari. In zilele calduroase de vara este necesara pulverizarea plantelor cu apa, pentru a facilita scaderea temperaturii la nivelul frunzelor si pentru cresterea umiditatii aerului in jurul plantelor.

Fertilizarea va fi efectuata pe parcursul intregului an la fiecare a treia udare, cu 30 – 50 % din concentratia curenta a fertilizantului, fiind totodata recomandata si aplicarea periodica, eventual alternativa, a fertilizarilor foliare, realizate prin pulverizari la dilutii mult mai mari decat pentru fertilizarile radiculare.

Acest hibrid nu necesita o perioada de repaus pentru stimularea infloririi, intrucat se remarca relativ frecvent dezvoltarea a 3 sau mai multi pedunculi florali in acelasi timp, insa plantele in general au doar atat de multa energie cat sa dezvolte doar una dintre tije pana la maturitate si inflorire completa. Se recomanda ca dupa finalizarea infloririi primului peduncul sa se indeparteze tija ramasa, pentru stimularea dezvoltarii celor ramasi latent, insa pentru a aplica acest tratament va fi necesara fertilizarea suplimentara a plantelor, preferand fertilizanti bogati in fosfor, pentru a evita epuizarea acestora si incurajarea dezvoltarii de flori noi. Frunzele tinere ale acestui hibrid sunt in mod frecvent moi si fragile si se pot rupe la baza. Pentru a evita aceaste neplaceri, se recomanda manipularea cat mai redusa a plantelor, si este indicata plantarea initiala in pozitie orizontala, nu verticala, pentru a stimula un tip de crestere ce lasa impresia ca plantele se dezvolta ca si cum ar atarna din ghivece.

Comanda online orhidee Phalaenopsis Liodoro la cel mai bun pret!

Vrei sa vezi mai multe articole si sa acumulezi mai multe cunostinte? Acest articol este oferit gratuit, insa poti sustine secretgarden.ro cu o recenzie aici:

Google: Recenzie pe Google

Facebook: Recenzie pe Facebook