Genul Cattleya contine specii de orhidee frecvent intalnite in comertul horticol, atat ca flori taiate, purtate traditional la corsaje, cat si ca plante in ghivece, ce fac deliciul colectionarilor prin diversitatea ridicata de forme, culori si arome.

Cattleya este un gen originar din America Centrală si de Sud. Plantele sunt epifite; insemnand ca in arealul lor natural  cresc pe copaci, desi uneori se pot intalni si  pe stanci si grohotisuri. Speciile si hibrizii de cattleya sunt in general disponibili comercial pe tot parcursul anului, insa varful productiei este inregistrat in lunile de primavara si de toamna. Considerate de pasionati ca regine ale orhideelor, speciile si hibrizii de Cattleya sunt preferate de colectionari si cultivatori pentru culorile spectaculoase, florile de dimensiuni mari spre foarte mari, sau, dimpotriva, medii, caz in care formeaza ciorchini florali abundenti si pentru parfumul intens, fiind probabil unul din cele mai intens cultivate genuri la nivel mondial.  Cunoscute pentru perioada de viata indelungata, exemplarele de Cattleya pot trai pana la 20 – 30 ani, ajungand la dimensiuni impresionante, daca sunt intrunite conditiile necesare.

Acest gen isi trage numele de la botanistul britanic William Cattley, care, in anul 1818 a primit un colet din Brazilia, pentru care se utilizasera exemplare de Cattleya la impachetare. Impresionat de aspectul plantelor, Cattley a cultivat cateva exemplare in sera sa, iar acestea au inflorit in luna noiembrie a aceluiasi an, uimind colectionarii prin frumusetea florilor. Trei ani mai tarziu, taxonomistul John Lindley, ce avea sarcina de a continua munca lui Sir Joseph Banks in inventarierea, descrierea si clasificarea colectiei botanice a lui Cattley, dedica genul patronului sau, descriind prima specie, Cattleya labiata, si imortalizand numele acestuia drept primul European care a cultivat o specie de Cattleya.

Speciile genului Cattleya se divid din punct de vedere al anatomiei frunzei in doua categorii:

• Speciile unifoliate, in cazul carora fiecare pseudobulb poseda o singura frunza inserata apical, avand in mod curent 1 – 6 flori per inflorescenta, de dimensiuni mari, foarte colorate si in general parfumate, cum ar fi Cattleya Eldorado, gaskelliana, labiate, lueddemanniana, mendelii, mossiae, percivaliana, schroederae, trianaei, warscewiczii. Grupul speciilor unifoliate include plante cu tulpini de 8 – 30 cm, groase, de culoare verde inchisa, flexibile, cu o lungime de aproximativ 30 cm si o grosime de 7 cm. Florile pot avea dimensiuni mari, de pana la 25 m diametru. Speciile Cattleya labiate si trianaei sunt cele mai comune in acest grup, avand multe subtipuri. Ca in orice domeniu, exista insa si exceptii, cum ar fi Cattleya luteola, care, desi apartine grupului unifoliat, poseda tulpini si flori de dimensiuni mici.
• Speciile bifoliate poseda 2 – 3 frunze dispuse apical pe pseudobulbi, diferentiindu-se prin dimensiunile reduse ale florilor, care se grupeaza in ciorchini. Reprezentative pentru acest grup sunt speciile Cattleya aclandiae, amethystoglossa, aurantiaca, bowringiana, harrisoniana, intermedia, leopoldii, schilleriana, skinneri, walkeriana.  Tulpinile plantelor din acest grup sunt mai mici, insa de inaltime considerabila, cu o inaltime medie de aproximativ 60 cm, insa pot ajunge in cazuri exceptionale si la 150 cm. Frunzele sunt de asemeni de dimensiuni mici,  de aproximativ 20 cm. Inflorescentele apar din pastai verzi, ce apar intre frunze, in pozitie apicala, si pot numara pana la 15 flori de dimensiuni mici, aproximativ 10 – 15 cm diametru, ce au petale relativ alungite. Cele mai comune specii ce apartin grupului bifoliat sunt Cattleya skinneri si hardyana. Cattleya skinneri a fost clasificata de catre Bateman si denumita in onoarea exploratorului si botanistului George Ure Skinner.

Temperatura de crestere este un factor important pentru speciile genului Cattleya, intrucat afecteaza direct cresterea plantelor. Temperaturile scazute vor incetini dezvoltarea, iar cele ridicate o vor accelera. Genul prefera temperature nocturne de 21 – 22 ℃  si temperaturi diurne de pana la 29℃ .

Umiditatea tipica este in mod ideal scazuta in cazul genului Cattleya, prin comparatie cu alte genuri de orhidee, fiind necesar sa se incadreze intre 35 – 60% pe timpul zilei si de 60 – 80%  pe timpul noptii. In cazul nivelului ridicat al umiditatii, frunzele si radacinile absorb apa din aer, permitand plantelor sa creasca si sa produca flori mai rezistente, contribuind totodata si la scaderea ratei de avort a bobocilor florali in cursul sezonului cald si uscat.

Conditiile ideale de intensitate a radiatiei luminoase sunt importante prin contributia esentiala la intensitatea fotosintezei, care faciliteaza asimilarea nutrientilor si a apei, si implicit, a cresterii plantelor. Speciile genului prefera 30 – 50% lumina naturala, cu valori de 20000 – 45000 lux. Speciile necesita lumina abundenta, insa nu directa. Speciile se pot cultiva inclusiv la exterior in perioada calda. Excesul de lumina poate fi identificat prin ingalbenirea frunzelor, iar lipsa unei intensitati adecvate va produce frunze de culoare verde inchis.

Din punct de vedere al frecventei irigarii, Cattleya necesita sa se permita zvantarea radacinilor anterior realizarii unor noi irigari. Intervalul ideal de irigare este de aproximativ o saptamana intre doua udari succesive, insa acesta este puternic influentat de umiditatea aerului, intensitatea luminoasa si temperatura. In mod ideal, se va observa aspectul pseudobulbilor: daca acestia sunt zbarciti, se poate iriga, daca insa sunt umflati si netezi, inseamna ca plantele au indeajuns de multa apa, si udarea poate fi amanata.

Fertilizarile se vor efectua mai frecvent si mai abundent decat in cazul speciilor din genurile Paphiopedilum si Phalaenopsis, intrucat si rata de crestere la genul Cattleya este mai intensa. Se recomanda utilizarea de fertilizanti cu formula 20-20-20 sau 20-10 – 20 pentru tot parcursul anului, insa se poate administra un fertilizant cu formula 10 – 30 – 30 in sezonul de inflorire. Concentratia fertilizantului va fi de 25 – 50% din valoarea indicata de producator, si frecventa acestora va fi saptamanala, observand insa daca apar arsuri la varful frunzelor, aspect ce indica excesul de fertilizant. In acest caz, se va recurge la clatirea abundenta a substratului, si administrarea urmatoarei fertilizari peste 2 saptamani. Speciile de Cattleya pot inflori pe tot parcursul anului, atat timp cat se poate asigura prezenta continua de cresteri noi. Pentru fiecare crestere noua, se poate estima aparitia de flori noi in interval de 3 luni, atat timp cat conditiile de crestere si dezvoltare sunt asigurate constant si eficient, si daca se va administra un fertilizant cu formula de 6 – 30 – 30 sau 10 – 55 – 10.

Replantarile se pot realiza vara, cand se dezvolta cresterile noi atat in cazul pseudobulbilor cat si al radacinilor. Speciile se cresc cu success fie in scoarta de dimensiuni mari, fie in muschi sphagnum. Mediul de cultura va contine in general 10% cocos, 10% perlit si/sau piatra ponce, bile ceramice ori carbune, pentru asigurarea ventilatiei, restul amestecului fiind compus din scoarta de pin de dimensiuni mari si muschi sphagnum. 

Vrei sa vezi mai multe articole si sa acumulezi mai multe cunostinte? Acest articol este oferit gratuit, insa poti sustine secretgarden.ro cu o recenzie aici:

Google: Recenzie pe Google

Facebook: Recenzie pe Facebook