Dendrobium lindleyi (syn. aggregatum) - specie epifita, cu distributie din nord estul Indiei, acoperind Indochina si Tailanda (unde creste pe crengile arborilor cu frunze cazatoare, in zona de munte, dar si in regiunile sudice si sud-centrale, la altitudini de 650 - 1400 m), Sikkhim, Bhutan, Burma, Laos, Vietnam si sud vestul Chinei, Dendrobium aggregatum se bucura de o reputatie poate nemeritata printre colectionari, cu adepti ce sustin teza usurintei cultivarii si inflorirea speciei, dar si opozanti vehementi, ce vehiculeaza dificultatea obtinerii de infloriri, sau chiar dificultatea cultivarii sale.

Denumirea de gen, fiind deja elucidata in postari anterioare, tin sa atrag atentia asupra denumirii specifice, aggregatum, care inseamna agregat, adunat, grupat, si care face trimitere cel mai probabil, fie la dispozitia pseudobulbilor, ca mase dense, inghesuite, fie a florilor, in ciorchini abundenti. Numele valid al speciei, Lindleyi, reprezinta genitivul latin al numelui marelui orhidolog englez, insemnand pur si simplu "dendrobiumul lui Lindley", dedicat omului de stiinta ca omagiu, de catre botanistul Ernst Gottlieb von Steudel in 1840, cand acesta din urma a descris prezenta specie.

Sinonimele valide sunt: Callista aggregata, Dendrobium aggregatum, Dendrobium alboviride var. majus, Dendrobium lindleyi var. majus, Epidendrum aggregatum.

Exemplare ale acestei specii apar incepand cu altitudini de peste 500 m, insa se cunosc cazuri in care populeaza cu success medii mai calde sau temperate, datorita adaptabilitatii deosebite a acestui taxon la conditiile climatice, insa indiferent de modul de crestere preferat, specia va necesita intotdeauna o cantitate ridicata de radiatie luminoasa, apa, si un repaus pe perioada de iarna.

Specie miniaturala a genului, cu o inaltime totala de 10 - 20 cm, cu pseudobulbi scurti, de aproximativ 5 - 10 cm lungime, grosi, usor ridati, angulari, destinati stocarii rezervelor de apa si substantelor nutritive, inghesuiti unul in altul la nivelul bazei, cu varfuri usor ascutite - formand grupari, agregari, care dau numele speciei.

In general, sunt acoperiti de o teaca fibroasa, asemanatoare ca textura hartiei, numita sarong (numele unui obiect vestimentar traditional in Filipine, Malayesia, Indonezia), cu rol de protectie a cresterilor noi, a carui indepartare nu este indicata, in lipsa suspectarii unor infectari sau infestari cu elemente fungice, bacteriene sau entomologice. Datorita faptului ca in urma expunerii la lumina solara puternica pseudobulbii capata o tenta rosiatica, in urma acumularii de antociani, cu rol de protectie impotriva arsurilor solare, capatand un aspect asemanator smochinelor confiate.

In cazul divizarii plantelor, este necesar sa se tina cont ca fiecare diviziune rezultata sa fie compusa din minim 5 - 9 bulbi. Frunzele exemplarelor de Dendrobium aggregatum sunt scurte si groase, dure, singulare, inserate apical fiecarui pseudobulb, cu o nervura adancita localizata central, relativ eliptica si oarecum rigida, flexarea acestora fiind nerecomandata.

Coloritul este verde inchis, insa culoarea acestora se deschide odata cu expunerea la soare, aspect frecvent intalnit la speciile genului Dendrobium. Cu toate acestea, insa, culoarea galbena a frunzelor este un indicator cert ce semnalizeaza aparitia unor probleme de sanatate.

Radacinile sunt in general subtiri si albe, cu o textura oarecum dura, varfurile de crestere fiind transparente si verzi, si totodata deosebit de fragile, aspect ce impune manipularea atenta a plantelor in cazul replantarii in alte medii si recipiente.

Florile sunt foarte delicate, de 2,5 - 5 cm diametru, de culoare alba, galbena sau portocaliu inchis, cu tendinte de accentuare a culorii pe masura maturarii acestora, pendente, pornind dintr-o tija florala ramificata si subtire, ce emerge de la baza pseudobulbilor si se dezvolta complet pe parcursul catorva saptamani, recompensand la final crescatorii pasionati si rabdatori.

Labelumul este in general portocaliu sau galben, mai intunecat la baza. Florile, in cazul ingrijirii adecvate si asigurarii unei umiditati corespunzatoare, persista pe tije in medie intre o saptamana si o luna. Acestea sunt plane, fara labelum proeminent, purtand o aroma subtila de miere, destul de dificil de sesizat de la distanta, insa perceptibil de la apropiere, mai ales in orele diminetii si ale serii, parfumul activandu-se in conditii de lumina slaba.

Inflorirea are loc iarna si primavara. Inflorescentele vor purta 10 - 20 flori, insa plantele tinere pot avea mai putine. Tijele florale nu vor reinflori, fiind necesara taierea acestora dupa uscare si caderea florilor.

Plantarea se va realiza utilizand scoarta de pin de granulatie medie, feriga uscata, chiar si fragmente de lemn de tek. Este preferata montarea pe plachete, intrucat aceasta metoda permite uscarea completa a radacinilor intre udari si asigurarea circularii aerului, speciile genului detestand stagnarea apei in jurul radacinilor. La montare se recomanda adaugarea unui strat de muschi sphagnum intre placheta suport si planta, pentru a evita deshidratarea prea rapida a acestuia. Ligaturarea se poate realiza cu nylon pentru pescuit, deoarece, spre diferenta de sarma metalica, nu interactioneaza cu mediul si nu se degradeaza in prezenta apei. Ligaturile se pot indeparta dupa ce planta se ataseaza de substrat cu ajutorul radacinilor. In cazul montarii in recipiente, se va utiliza substrat cu granulatie grosiera, care se usuca rapid si asigura drenarea apei. Speciile de dendrobium nu apreciaza interventia la nivelul radacinilor.

Radiatia luminoasa necesara unei bune dezvoltari va fi abundenta, insa se va prefera lumina difuza, nu directa. Nivelul acesteia se va situa in intervalul de 35000 – 40000 lux, asemanator majoritatii speciilor de Cattleya. Cand pseudobulbii capata o tenta rosiatica, este un semn ca planta primeste atat de multa lumina cat ii este necesar, si se va prefer pastrarea respectivei locatii, daca nu se observa aparitia de arsuri solare. In perioada de repaus de iarna, se va mentine furnizarea energiei luminoase la acelasi nivel.

Temperatura recomandata pentru aceasta specie este de 26 - 28 °C in timpul zilelor de vara, si 19 - 20 °C in timpul noptilor. Pe perioada primaverii, temperatura diurna va fi de 30 - 31°C iar cea nocturna de 12 - 19 °C, valorile din timpul zilei vor corespunde intervalului de 25 - 28 °C si 9 - 10 °C pe perioada noptii.

Udarea, in cazul plantelor montate pe plachete, va fi abundenta, insa se va tine cont de conditiile atmosferice, mai exact de umiditate si temperatura. Ca regula generala, nu se va permite uscarea completa sau de lunga durata. In cazul plantelor montate in ghivece sau recipiente similare, se recomanda permiterea uscarii complete a substratului, anterior unei noi udari.

Umiditatea relativa pentru aceasta specie este de 80 - 85% in sezonul de crestere, insa iarna si primavara este necesara scaderea acesteia la 60 - 65%. Fertilizarile vor fi efectuate regulat, insa sub nici o forma mai frecvent de o data pe saptamana.

Fertilizantul nu se va administra plantelor bolnave sau celor cu radacini uscate, intrucat poate determina arderea radacinilor. Se recomanda utilizarea unei doze de 50% din concentratia normala indicata, ca si utilizarea unuia cu adaos de azot, urmand ca de la jumatatea verii pana la sfarsitul toamnei sa se utilizeze unul cu adaos de fosfor. Repausul de iarna va consta prin expunerea la temperaturi de 10 - 15 °C pe timpul noptii, cu usoare cresteri diurne.

Plantele pot suporta ingheturi usoare, insa nu se recomanda permiterea unor astfel de evenimente. Udarile vor fi reduse treptat si fertilizarea complet sistata pe perioada de repaus, fiind posibila reluarea udarii doar in cazurile in care se observa ridarea si stafidirea excesiva a bulbilor, insa trebuie tinut cont ca ridarea moderata a acestora, ca si caderea partiala a frunzelor sunt fenomene normale, tipice speciei. Dendrobium lindleyi va inflori chiar si daca temperatura din noptile de iarna este de 16 °C, daca se asigura o perioada de repaus fara apa, insa va beneficia mai mult de asigurarea uneia de 10°C.

Plantele carora nu li se asigura aceasta perioada de repaus rece si uscata vor dezvolta keiki in locul florilor. Este posibila eliminarea completa a udarilor in perioada de iarna - plantele vor fi insa mai sanatoase daca in timpul iernii, in cea mai mare parte, substratul este lasat sa se usuce complet intre udari si daca respectivele perioade de uscare nu vor dura prea mult. In cele 1-2 luni de la sfarsitul iernii, substratul va fi lasat sa se usuce complet intre udari si perioada de uscaciune pana la urmatoarea udare va fi mai indelungata. Se pot insa administra pulverizari in cursul diminetii, pentru a proteja plantele de uscare completa.

Perioada de repaus cu administrare redusa de apa va dura pana in momentul in care tijele florale vor atinge lungimea de aproximativ 2,5 cm. Fertilizarea va fi eliminata pana la venirea primaverii, cand se va relua si udarea normala. Nivelul radiatiei luminoase va fi mentinut cat mai ridicat posibil.

Vrei sa vezi mai multe articole si sa acumulezi mai multe cunostinte? Acest articol este oferit gratuit, insa poti sustine secretgarden.ro cu o recenzie aici:

Google: Recenzie pe Google

Facebook: Recenzie pe Facebook