Specie botanica considerata drept “cymbidium chinezesc”, alaturi de Cymbidium sinense si Cymbidium kanran makino, Cymbidium ensifolium se remarca prin portul compact, dimensiunile reduse, in comparatie cu alte specii de Cymbidium, florile parfumate, delicate, de dimensiuni medii, infloririle succesive si frecvente, si toleranta ridicata fata de temperaturile ridicate, aspecte ce il recomanda cu tarie pentru cultura de apartament.

Sinonimele cele mai cunoscute pentru aceasta specie sunt Epidendrum ensifolium L. (1753) si Jensoa ensata Raf. (1838), insa lista completa a acestora indica numeroasele revizii sistematice la care aceasta specie a fost supusa: Cymbidium albomarginatum Makino 1912; Cymbidium arrogans Hayata 1914; Cymbidium ensifolium f. arcuatum T.C.Yen 1964; Cymbidium ensifolium f. falcatum T.C.Yen 1964; Cymbidium ensifolium f. flaccidior Makino in Y.Iinuma 1912; Cymbidium ensifolium subsp. acuminatum (M.A.Clem. & D.L.Jones) P.J.Cribb & Du Puy 2007; Cymbidium ensifolium var. misericors (Hayata) T.P.Lin 1977; Cymbidium ensifolium var. rubrigemmum (Hayata) T.S.Liu & H.J.Su 1978; Cymbidium ensifolium var. striatum Lindl. 1837; Cymbidium ensifolium var. susin T.C.Yen 1964; Cymbidium ensifolium var. xiphiifolium (Lindl.) S.S.Ying 1990; Cymbidium ensifolium var. yakibaran (Makino) Y.S.Wu & S.C.Chen 1980; Cymbidium gonzalesii Quisumb. 1940; Cymbidium gyokuchin Makar. 1912; Cymbidium gyokuchin var. arrogans (Hayata) S.S.Ying 1977; Cymbidium gyokuchin var. soshin Makino 1912; Cymbidium kanran var. misericors (Hayata) S.S.Ying 1977; Cymbidium koran Makino 1912; Cymbidium micans Schau. 1843; Cymbidium misericors Hayata 1914; Cymbidium misericors var. oreophilum Hayata 1914; Cymbidium niveomarginatum Makino 1912; Cymbidium prompovenium Z.J.Liu & J.N.Zhang 1998; Cymbidium rubrigemmum Hayata 1916; Cymbidium shimaran Makino 1912; Cymbidium xiphiifolium Lindl. 1821; Cymbidium yakibaran Makino, Iiinuma 1912; Cymbidium yongfuense Z.J.Liu & J.N.Zhang 1998; *Epidendrum ensifolium L. 1753; Jensoa ensata Raf. 1836; Limodorum ensatum Thunb. 1784

Se cunosc cel putin doua specii cu ocurenta naturala, anume ssp. ensifolium si ssp. haematodes.

Avand o talie medie, cu frunze groase, dure, va inflori de la inceperea verii pana la sfarsitul acesteia, in mai multe etape, de regula 3,  insa sunt frecvent cunoscute cazuri de infloriri in timpul toamnei sau al iernii. Atat Cymbidium ensifolium cat si Cymbidium sinense  prezinta frecvent forme variegate, cele mai comune prezentand o banda aurie bilaterala marginala, pe limbul frunzei, sau zone de discoloratie longitudinala corespunzatoare dispozitiei venatiei.

Cultura acestei specii de Cymbidium se pierde in negura veacurilor, fiind considerate una din cele mai indelung cultivate specii de orhidee, cu primele mentionari contemporane lui Confucius, la aproximativ 500 i.e.n. Carl Linnee descrie specia in 1753 in lucrarea monumentala Species Plantarum. In prezent, cultivatorii de specii orientale, atat din China cat si din Japonia, prefera aceste specii si varietatile lor comerciale, avand totodata o indelungata traditie in cresterea si reproducerea lor, in timp ce cultivatorii occidentali se incep abia mult mai recent sa introduca grupul de cymbidium chinezesti in ofertele lor permanente.

Initial inclus in subgenul Jensoa, alaturi de Cymb sinense, Cym. faberi, Cym. goeringii si alte specii similare, ensifolium reprezinta unul din genurile cu distributia cea mai extinsa si cu cea mai mare variabilitate, regasindu-se in Indochina, China, Japonia, Borneo, Noua Guinee si Filipine, de la altitudini variind intre 500 si 1800 m. Specia populeaza paduri de foioase din zone umde, de-a lungul cursurilor de apa, pe substrate calcaroase, acoperite de muschi, ocupand chiar statiuni litofile. Este incert daca distributia naturala a speciei include si Japonia, fiind mult mai probabila ipoteza aclimatizarii sale ulterioare, prin cultura.

Aspectul general al plantelor sugereaza o talie medie spre mica, acestea avand crestere tericola sau litofila, cu numerosi pseudobulbi de dimensiuni reduse, inveliti complet in tecile bazale ale frunzelor, in numar de 3 – 4 per pseudobulb,  prezentand un model imbricate. Frunzele au aspect liniar, fiind inguste, acute, uneori variegate.

Dimensiunea florilor de Cymbidium ensifolium variaza intre 5 – 8 cm, fiind puternic spatiate pe tija florala erecta, de pana la 30 cm lungime, ce poarta 3 – 8 flori cu persistenta mai mica decat in cazul hibrizilor clasici, dar nu mai mica de 2 – 3 saptamani. Cromatica florala include de regula amestecuri de brun roscat pe un fundal verde deschis sau vernil galbui, remarcandu-se insa frecvent variatii de culoare extreme, de la rosu brun compact pana la verde deschis unicolor, exceptand labelumul colorat in alb, sau chiar flori complet albino. Aspectul relativ modest al florilor este deplin compensat de parfumul subtil si persistent, chiar puternic fata de hibrizii comuni de cymbidium. Perioada de inflorire va fi cantonata de regula in sezonul estival, caracteristica impartasita cu majoritatea hibrizilor sai, insa sunt frecvent mentionate si infloriri de toamna, iarna, chiar primavara devreme.

Preferinta pentru aceasta specie a dus la includerea sa ca specie parentala in cadrul multor hibrizi de succes, unii dintre acestia fiind chiar premiati, din care mentionam Cymbidium Super Baby (x Babylon), Cymbidium Chocolate Soldier (x Volcano) si Cymbidium Tender Love (x parishii), ca progenituri cu descendenta directa, sau chiar hibrizi complecsi, ca Cymbidium Golden Elf (x Enid Haupt) 'Sundust' HCC/AOS si varianta sa tetraploida (4n), Cymbidium Korintji (x Rangoon), Cymbidium Giselle (x madidum), unde se remarca indeosebi clona ‘Ballerina’, premiata de catre AOS cu mentiunea HCC.

Din punct de vedere al conditiilor de crestere, Cymbidium ensifolium va prefera locatii cu umbrire de 90 – 95%, si temperaturi de 23 – 30 ℃, putand insa tolera si temperaturi mai ridicate, daca se ofera o ventilatie corespunzatoare. Temperaturile nocturne din lunile de vara si pana toamna tarziu (August - Octombrie) vor fi de cel putin 10 – 15 ℃ pentru a asigura initierea infloririi. Temperaturile optime din perioada de iarna se vor situa, in mod ideal, intre 7 - 12 ℃ noaptea si 18 – 23 ℃ ziua. Majoritatea speciilor de cymbidium chinezesti  pot supravietui ingheturilor usoare, insa se recomanda evitarea unor astfel de situatii.

Ventilatia puternica reprezinta unul dintre elementele cheie in cultura speciilor de cymbidium, de la care ensifolium nu face exceptie, proasta calitate a acesteia putand duce la instalarea de afectiuni fungice si bacteriene, in special botrytis, care va afecta florile, ducand la avortarea acestora.

Umiditatea de crestere se recomanda sa fie mentinuta la valori 40 – 60% pe perioada iernii, si la valori cat mai ridicate in restul timpului, in special vara.

Irigarile se vor efectua frecvent, la aproximativ 3 zile distanta, chiar si la interval de doua zile, in zonele cu climat uscat. Plantele vor fi mentinute umede in permanenta, insa fara a permite stagnarea apei.

Se vor prefera medii de cultura in amestec, cu drenaj bun si granulatie mica, ce permit uscarea rapida a substratului dupa administrarea apei, cum ar fi compostul din fibra de cocos cu muschi sphagnum, scoarta de pin de dimensiuni reduse (3 – 9 mm) si perlit.

Fertilizarile se vor administra la interval de 2 saptamani, utilizand un ingrasamant cu valori mai reduse de azot si fosfor, cu o formula ideala 15 – 15 – 30, putand creste valorile aportului de fosfor in perioada de vara.

Schimbarea ghivecelor si a mediului de cultura se va realiza la interval de 2 ani, cand se va recurge si la divizarea tufelor, pastrand grupuri de minim 3 bulbi.

Vrei sa vezi mai multe articole si sa acumulezi mai multe cunostinte? Acest articol este oferit gratuit, insa poti sustine secretgarden.ro cu o recenzie aici:

Google: Recenzie pe Google

Facebook: Recenzie pe Facebook