Un patogen cu potential distructiv major in culturile de orhidee, insa prezent si la alte familii, putregaiul negru, este provocat de doua specii (dupa unii autori, de un complex format din mai multe specii) de fungi, apartinand genurilor Pythium si Phythophthora. Se manifesta in special in perioadele indelungate cu clima calda si umeda, intrucat stadiul contagios de zoospori necesita mediu lichid pentru diseminare - acesti zoospori fiind inotatori.

Speciile cunoscute ca fiind cei mai frecventi patogeni ce produc putregaiul negru sunt Pytium unicum si Phythophthora cactorum.

Ciclul de viata al patogenului

Fungii ce produc putregaiul negru pot trai doar in medii umede, unde apa este prezenta. Acestia au spori capabili sa se deplaseze, numiti zoospori, care populeaza diverse medii, inotand prin apa. In cazul in care mediul acvatic se gaseste in contact cu frunzele plantelor, zoosporii au posibilitatea de a le infesta, penetrand suprafata laminara si incepand urmatorul stadiu de viata, prin producerea putregaiului negru. In aceasta etapa, fungii dezvolta componenta vegetativa a miceliului, reprezentata de hife, care invadeaza rapid tesuturile plantei afectate, producand semnele vizibile ale infectiei, pete de mici dimensiuni, apoase, translucide, ce se propaga rapid si isi schimba culoarea in brun si, ulterior, in negru. Daca nu sunt tratate, plantele afectate pot infecta si alte plante si in final pot muri.

Simptome

Cand fungii afecteaza plantele tinere, atacul are loc la linia solului, provocand caderea cresterilor noi si implicit moartea acestora. In cazul plantelor mature, afectiunea se poate instala in orice organ al plantei (frunze, pseudobulbi sau radacini), insa, in general se semnaleaza la frunzele noi sau la cresterile noi, progresand invers sensului de crestere a plantei pana la nivelul radacinilor.

Dupa cum implica si numele, putregaiul negru apare sub forma unor pete sau leziuni inchise la culoare, negricioase, care isi maresc rapid dimensiunile si se disperseaza in organismul vegetal. Daca se permite atingerea coletului de catre acestea, mai ales in cazul speciilor monopodiale (cu o singura directie de crestere, cum ar fi genurile Vanda si Phalaenopsis), fungii patogeni vor ucide plantele. Partile afectate se pot ingalbeni in jurul zonelor infectate, iar leziunile vor fi moi, cu un exudat apos la apasare.

Prevenire

Mediile de crestere, recipientele, instrumentarul si apa nesterilizate, udarea prin stropire, care permite stagnarea apei pe plante, reprezinta caile comune de propagare a patogenilor. In acest sens, nu se recomanda sa se permita stagnarea apei pe plante pentru perioade indelungate. Plantele ce sunt cultivate la exterior vor trebui pozitionate in asa fel incat sa se gaseasca la o inaltime minima de 90 - 120 cm de la sol, intrucat cei doi fungi patogeni sunt prezente comune in mediul natural si plantele pot fi contaminate prin stropire. Buna circulatie a aerului in zonele de crestere reprezinta un factor de preventive a infectarilor, putand facilita zvantarea rapida a plantelor ulterior irigarii artificiale sau ploii. Astfel, se recomanda instalarea de ventilatoare in zonele de cultivare, pentru a preveni aparitia putregaiurilor. La primele semne de contaminare se recomanda separarea plantelor bolnave de cele sanatoase. Unii crescatori recomanda amendarea mediului de cultura cu fertilizanti bogati in calciu in cursul primaverii, pentru a preveni aparitia putregaiului negru la cresterile noi.

Tratamentul mecanic

Pentru a opri extinderea infectarii, se va recurge la excizarea partilor contaminate impreuna cu o parte de tesut sanatos, evitand sa se realizeze taieri in zonele bolnave si ulterior in cele sanatoase, intrucat acest aspect va contribui la diseminarea infectiei. Zona excizata va fi atent analizata vizual, pentru a observa daca exista semne de infectare in tesutul sanatos, evidentiate sub forma miceliului de culoare neagra in tesutul laminar, vizibil cu ochiul liber. La speciile simpodiale, cu mai multe directii de crestere, cum ar fi speciile genului Cattleya, este posibil sa fie necesara excizarea completa a frunzelor, taind chiar in masa pseudobulbului, pentru a preveni extinderea infectiei. Daca plantele sunt masiv infectate, se vor efectua excizii succesive in rizom, crestere cu crestere, pana la observarea tesutului sanatos.

Ulterior realizarii exciziilor, plantele vor fi amplasate in mediu bine aerat, pentru a permite uscarea zonei excizate.

Tratament chimic

Dupa indepartarea partilor infectate ale plantelor, se recomanda aplicarea unui fungicid, pentru protectia tesuturilor sanatoase viabile. Una dintre retetele empirice des utilizate este pudra de scortisoara, aplicata pe leziunile deschise ramase in urma interventiei chirurgicale. Unii autori recomanda amestecarea pulberii cu ulei alimentar, pentru a asigura remanenta principiului activ in zona de tratament.

Un alt produs recomandat de crescatori in acest sens este StopRot, obtinut din mixarea de zeama bordeleza cu lanolina. Zeama bordeleza, o mixtura fungicida de sulfat de cupru si oxid de calciu, actioneaza local impotriva infectarii fungice, iar lanolina are atat rol de excipient cat si de agent fixator si impermeabilizant, impiedicand pe de o parte spalarea principiului activ de catre apa utilizata la udare, dar avand totodata si rol de izolare fata de mediul extern a tesutului viu, rezultat in urma exciziei. Indiferent de metoda de tratament aleasa, este deosebit de important sa se acopere toata zona excizata cu un fungicid sau o substanta cu proprietati izolatoare. Un alt tratament utilizat in cazurile in care imbolnavirea este depistata timpuriu, este reprezentat de imbaierea plantei in fungicide ca Truban sau Terrazole, deoarece ambele au etridiazol ca substanta activa si sunt eficiente impotriva fungilor din genurile Pytium si Phytophthora. Pentru cazurile mai avansate se recomanda utilizarea unor antifungice sistemice, ca Aliette sau Subdue. Alte produse indicate pentru tratamentul putregaiului negru sunt Captan, Dithane M-45, Folpan, Funguran, Curzate Manox.

Pentru protectia plantelor tinere impotriva inmuierii, se va utiliza un fungicid la alegere, la dilutia recomandata, imediat ulterior extragerii acestora din recipientele de cultura, in scopul plantarii. Rapelul tratamentului se va realiza la interval de 2 saptamani.

Taxonii afectati de putregaiul negru sunt variati, apartinand de diverse genuri, atat botanice cat si hibride. Printre acestea mentionam Aerides, Ascocenda, Brassavola, Dendrobium, Gongora, Maxillaria, Miltonia, Oncidium, Paphiopedilum, Phalaenopsis, Rhynchostylis, si Schomburgkia, insa se manifesta cel mai frecvent la speciile genului Cattleya si la hibrizii acestora din genurile Brassocattleya si Laeliocattleya.

Tratamentele disponibile la Secret Garden pot fi comandate aici (link).

Vrei sa vezi mai multe articole si sa acumulezi mai multe cunostinte? Acest articol este oferit gratuit, insa poti sustine secretgarden.ro cu o recenzie aici:

Google: Recenzie pe Google

Facebook: Recenzie pe Facebook