Specie botanica cunoscuta si ca Osmoglossum pulchellum, Odontoglossum pulchellum, Odontoglossum pulchellum var. dormanianum, Osmoglossum pulchellum f. dormanianum, descrisa de Robert Louis Dressler si Norris Hagan Williams in 2003, din arealul nativ, in Mexic, Guatemala si El Salvador. In Mexic arealul speciei ajunge pana in statul Chiapas, unde se dezvolta in statiuni exclusiv epifite, in paduri de stejar si pin, la altitudini de 1400 – 2100 m, insa uneori si in paduri mai umede.

Plante de talie medie, iubitoare de clima racoroasa, ce atinge inaltimi de pana la 46 cm, cu pseudobulbi grupati, ovoizi pana la ovoid – elipsoizi, comprimati, cu o lungime de aproximativ 10 cm, acoperiti bazal de cateva teci membranoase, imbricate, distihe, ce poarta frunze in pozitie apicala. Pe capatul superior al acestor pseudobulbi se insera 2-3 frunze coriacee, erecte, linear ligulate, acute, de aproximativ 36 cm lungime.

Cuitlauzina pulchella infloreste din toamna pana in iarna, pe tije erecte pana la pendule, de 20 – 50 cm lungime, racemoase, prevazute cu 3 – 4 bractei triunghiulare, ce poarta 4 – 10 flori parfumate, ne-resupinate, persistente pentru o perioada lunga de timp. Fondul general alb al florilor este deseori nuantat cu pete roz catre zonele marginale. Au un diametru de aproximativ 3 – 4 cm, iar labelumul se dezvolta dupa o traiectorie ascendenta, avand o lungime de aproximativ 2 cm si o latime de 1,2 cm la deschiderea completa. Calozitatea labelumului este carnoasa, bine dezvoltata, de culoare galbena, cu punctuatie rosu inchis.

Necesitatile intensitatii luminoase la aceasta specie se situeaza intr-un interval de 15000 – 25000 lux.

Temperatura optima de crestere va fi de 22 ℃  in timpul zilelor de vara si de 14 ℃ noaptea, asigurand o diferenta de 8 – 9 ℃ . Pentru anotimpul rece, temperaturile diurne vor fi incluse in intervalul 19 – 22 ℃ si cele nocturne de 9 – 10 ℃, cu o amplitudine de 10 – 11 ℃.

Nu sunt necesare variatii ale umiditatii relative pentru cultiarea cu success a speciei Cuitlauziana pulchella, o valoare de aprox. 75% fiind suficienta pe tot parcursul anului pentru a asigura cultivarea cu success a acestei specii recent descoperite, cu flori parfumate si durabile, insa este recomandat ca la sfarsitul iernii si inceputul primaverii, valoarea saturatiei in umiditate a aerului atmosferic sa coboare in jurul valorii de 65 %.

Cuitlauzina pulchella se creste de regula in ghivece, mediul de cultura preferat fiind reprezentat de substrate bine aerate, slab compactate, de granulatie fina, cum ar fi amestecul de compost de fibra de cocos, perlit, scoarta de calibru redus, eventual bile ceramice, sau alte substrate ce pot asigura un drenaj rapid si eficient.

In timpul verii si la inceputul toamnei, in arealul nativ precipitatiile sunt abundente, fiind insa urmate de o perioada de 6 luni de seceta, ce dureaza de la sfarsitul toamnei pana la inceputut primaverii. In perioada de crestere se recomanda irigarea abundenta, permitand doar o uscare superficiala a substratului intre udari. Cand cresterile noi ating dezvoltarea maxima, in timpul toamnei, udarea va fi redusa gradual.

Fertilizarile se vor efectua in perioada de crestere activa, cu o frecventa saptamanala, la o concentratie de 25 – 50 % din dozajul recomandat.

In perioada de repaus, ce se va asigura in timpul iernii, se va permite uscarea substratului intre udari, insa nu pentru mult timp, exceptand o perioada de aproximativ o luna la sfarsitul primaverii, cand udarile vor atinge cea mai scazuta frecventa. Fertilizarile vor fi excluse pana la observarea dezvoltarii de cresteri noi, la inceputul primaverii, cand se va relua rutina normala privind udarile si fertilizarile.

Vrei sa vezi mai multe articole si sa acumulezi mai multe cunostinte? Acest articol este oferit gratuit, insa poti sustine secretgarden.ro cu o recenzie aici:

Google: Recenzie pe Google

Facebook: Recenzie pe Facebook