Specie botanica provenind din Noua Guinee, descrisa de Andre Schuiteman in 1989 (nascut in Amsterdam, 1960), botanist olandez in cadrul Gradinilor Botanice Regale din Kew, Londra, unde activeaza ca cercetator sef in cadrul departamentului pentru Identificarea si Taxonomia speciilor asiatice de plante, Mediocalcar decoratum prezinta o distributie vasta in cadrul insulei native, atat in Papua Noua Guinee, cat si in Irian Java, unde populeaza sttiuni epifite la 900 – 2000 m, fiind insa semnalata si la altitudini mai mari (2500 m).

Specie de dimensiuni reduse, formatoare de covoare dense vegetale si preferand regime climatice ce variaza de la cald la rece, prezinta pseudobulbi cilindrici spre aproape clavati, ce poarta 3 – 4 frunze liniare, aproape eliptice, subacute spre obtuse, scurt petiolate, inserate in regiunea apicala a pseudobulbilor, asemanator elicei unui elicopter. Inflorescenta apicala scurta apare in general toamna, iarna si primavara pe pseudobulbii noi, fiind reprezentata de flori solitare, in forma de clopot, ce persista un timp indelungat. Florile au aproximativ 7 mm lungime, si in ciuda faptului ca exista o singura floare pe fiecare pseudobulb, o planta bine dezvoltata va produce numeroase flori ce vor inflori concomitent. Florile marunte, asemanatoare cumva unor portocale miniaturale, prezinta varfurile petalelor, de culoare galbena, recurbate exterior.

Specia prefera un nivel al radiatiei luminoase cuprins intre 15000 – 23000 lux, aceasta fiind filtrata sau dispersata, evitandu-se expunerea plantelor in lumina directa a soarelui, care poate produce arderi ale frunzelor. Se recomanda expunerea graduala a plantelor la lumina, mutandu-le catre zone din ce in ce mai luminoase, pana se constata obtinerea unei tente violacee a frunzelor, semn ca plantele primesc atata lumina cat au nevoie. Totodata, este necesara asigurarea unui curent de aer permanent, pentru a asigura dispersia radiatiei termice si a surplusului de apa.

Mediocalcar decoratum este o specie cu cerinte modeste in ce priveste caldura, intervalul termic recomandat pentru cultura sa fiind de 23 – 26 ° C pe tot parcursul anului, ca temperatura diurna, si de 12 – 14 °C pentru temperaturile nocturne, cu o amplitudine de 10 – 12 ° C.

Umiditatea va avea valori de 70 – 75% pe tot parcursul anului, necesitand scaderea acesteia la 65% pentru perioada cuprinsa intre sfarsitul iernii si mijlocul primaverii.

Mediul de cultura recomandat va consta in recipiente cu inaltime redusa, ce asigura drenaj bun, sau pe radacini de lemn sau plachete de scoarta, atat timp cat se va asigura o umiditate adecvata, cu udari si pulverizari zilnice, mai ales in cazul zilelor toride de vara. O alta varianta de cultivare este reprezentata de utilizarea ghivecelor joase sau a cosurilor, prevazute cu substrat afanat, cu uscare rapida, constand in amestecuri de scoarta de granulatie fina, fibra de cocos, pietris, perlit, ultimul avand si avantajul de a racori si aera mediul de cultura, concomitent cu pastrarea umiditatii. Amendarea mediului de cultivare cu carbune de lemn contribuie la aerarea acestuia, reduce acidifierea si, in amestec cu muschiul sphagnum, creste retentia umiditatii, aspect ce poate reprezenta un factor critic, mai ales daca specimenele sunt cultivate in medii cu exces de uscaciune. Se recomanda schimbarea mediului de cultura imediat ce se observa descompunerea aceastuia, sau cel tarziu la doi ani, mai ales in cazul in care plantele cresc in afara recipientului destinat. Replantarea se va realiza la momentul semnalarii aparitiei de cresteri noi, pentru a creste succesul adaptarii la noul mediu.

Udarea va trebui sa tina cont de regimul pluvial din zona de origine a specie, unde ploile sunt abundente pe tot cursul anului, exceptand o perioada de 2-3 luni de regim ceva mai uscat, in timpul iernii. Plantele vor fi udate abundent in perioada de crestere, asigurand totusi o buna aerare a mediului, pentru a preveni putrezirea radacinilor, urmand ca intensitatea administrarii apei sa scada spre sfarsitul toamnei si pe parcursul iernii.

Fertilizarile se vor efectua la concentratii de 25 – 50% din doza indicata pe ambalaj, pe tot parcursul anului, exceptand perioada de repaus, putand utiliza atat un fertilizant echilibrat, cat si formule bogate in azot de primavara pana la mijlocul verii, si bogate in fosfor de la sfarsitul verii si de-a lungul toamnei.

Perioada de repaus, asociata anotimpului rece, va consta in reducerea usoara a aportului de apa, evitand insa uscarea complete a substratului, In aceasta perioada se va recurge si la sistarea fertilizarii.

Vrei sa vezi mai multe articole si sa acumulezi mai multe cunostinte? Acest articol este oferit gratuit, insa poti sustine secretgarden.ro cu o recenzie aici:

Google: Recenzie pe Google

Facebook: Recenzie pe Facebook