Orhidee Paphiopedilum Gardineri (Wilhelminae) (secvential /multiflower)
5.400 Ft
Descriere completa si specificatii
Orhidee Paphiopedilum Gardineri (wilhelminae), cu inflorire secventiala.
Numele de gen deriva din numele orasului Paphos, din Cipru, dedicat zeitei Afrodita (cunoscuta si sub numele de Paphia), unde legenda spune ca aceasta s-a intrupat din spuma marii, alaturat cuvantului pedilon (greaca veche), insemnand sanda sau papuc. Numele orhideelor din acest gen, in limba romana, anume Papucul lui Venus, este o traducere a numirii stiintifice. Desi nu exista specii de Paphiopedilum in Cipru, sau macar in Europa, mult timp acestea au fost asociate cu speciile genului Cypripedium, care sunt prezente in zona mediteraneana, inclusiv in restul Europei, ca si in Romania, unde specia Cypripedium calceolus (Papucul doamnei) este prezenta si inregistrata cu statut de Monument al Naturii. Speciile propriu zise de pahiopedilum, prezente in comertul horticol, si care stau la baza majoritatii hibrizilor disponibili in prezent, au provenienta est-asiatica.
Genul se divide functional in doua categorii: speciile cu frunze verzi, uniform colorate, care prefera conditii de temperatura mai ridicata, si speciile cu frunze patate, cu flori de dimensiuni mai reduse, si care prefera conditii de temperatura mai scazuta. Totodata, speciile cu frunze patate ofera mai multe infloriri per an, in comparatie cu cele cu frunze verzi uniforme, unde exista o singura inflorire pe an.
Este o planta compacta, cu inflorire foarte frecventa, usor de realizat in conditii de crestere in apartament, indelungata, florile pastrandu-se intre 6 saptamani si 3 luni.
Taxon epifit (creste pe arbori) sau litofil (creste printre pietre), prefera substraturi de scoarta cu granulatie medie sau in amestec cu pietris sau tuf vulcanic de maxim 0,5 – 1 cm diametru, in procent de 25%. Mediul preferat de cultura este reprezentat in general de diverse amestecuri de scoarta de brad sau pin, frunzar uscat, muschi sphagnum, vermiculit. Nu exista un standard in acest sens, alegerea substratului ramanand in mare masura alegerea crescatorului, insa este necesara schimbarea substratului imediat ce se observa compactarea si/sau descompunerea acestuia, intrucat ambele aspecte pot duce la moartea plantelor.
Temperaturile de crestere variaza de la minime de 10 – 16 °C la maxime de 24 °C, iar umiditatea de la 40% la 80%.
Continand specii sciafile (iubitoare de umbra), aspect ce se pastreaza si la hibrizii si varietatile de cultura, motiv pentru care reprezinta companionii perfecti pentru genurile Phal. si Zygo., reprezentantii genului Paphiopedilum nu trebuie expusi la lumina directa.
Conditiile naturale de mediu, reprezentate de zonele umbrite ale padurilor, sub coronament dens sau tufarisuri, cu nopti friguroase necesare demararii inforirii sunt indicii utile in crearea de conditii pentru aceste specii in cultura de interior, insa confrm American Orchid Society, P. maudiae si hibrizii sai nu necesita prezenta respectivelor conditii, inflorind usor pe parcursul anului la temperaturi constante incepand cu 18 °C.
Udarea se recomanda o data pe saptamana, prin scufundare pentru 10 minute, si scurgere ulterioara a apei. Totodata, sunt recomandabile pulverizari suplimentare ale substratului in sezonul cald, evitand insa stropirea excesiva a frunzelor.
Este important la acest gen sa nu se permita uscarea completa a substratului, incrucat spre deosebire de alte genuri, genul Paphiopedilum nu poseda tesuturi de stocare a apei si substantelor nutritive (frunze si radacini ingrosate, pseudobubi, tulpini cu aspect de trestii), astfel plantele resimtind puternic variatiile de disponibilitate a apei si nutrientilor.
Daca se prefera pastrarea ghivecelor in masti ceramice decorative, se va acorda atentie deosebita sa nu stagneze apa in acestea. Fertilizarea se poate realiza la intervale de o luna, insa la concentratii de 50% fata de dozarea recomandata pe ambalaj. In perioada demararii infloririi se recomanda utilizarea unui fertilizant mai bogat in fosfor, pentru a ajuta formarea de muguri florali. Gen/Tip: Paphiopedilum
Numele de gen deriva din numele orasului Paphos, din Cipru, dedicat zeitei Afrodita (cunoscuta si sub numele de Paphia), unde legenda spune ca aceasta s-a intrupat din spuma marii, alaturat cuvantului pedilon (greaca veche), insemnand sanda sau papuc. Numele orhideelor din acest gen, in limba romana, anume Papucul lui Venus, este o traducere a numirii stiintifice. Desi nu exista specii de Paphiopedilum in Cipru, sau macar in Europa, mult timp acestea au fost asociate cu speciile genului Cypripedium, care sunt prezente in zona mediteraneana, inclusiv in restul Europei, ca si in Romania, unde specia Cypripedium calceolus (Papucul doamnei) este prezenta si inregistrata cu statut de Monument al Naturii. Speciile propriu zise de pahiopedilum, prezente in comertul horticol, si care stau la baza majoritatii hibrizilor disponibili in prezent, au provenienta est-asiatica.
Genul se divide functional in doua categorii: speciile cu frunze verzi, uniform colorate, care prefera conditii de temperatura mai ridicata, si speciile cu frunze patate, cu flori de dimensiuni mai reduse, si care prefera conditii de temperatura mai scazuta. Totodata, speciile cu frunze patate ofera mai multe infloriri per an, in comparatie cu cele cu frunze verzi uniforme, unde exista o singura inflorire pe an.
Este o planta compacta, cu inflorire foarte frecventa, usor de realizat in conditii de crestere in apartament, indelungata, florile pastrandu-se intre 6 saptamani si 3 luni.
Taxon epifit (creste pe arbori) sau litofil (creste printre pietre), prefera substraturi de scoarta cu granulatie medie sau in amestec cu pietris sau tuf vulcanic de maxim 0,5 – 1 cm diametru, in procent de 25%. Mediul preferat de cultura este reprezentat in general de diverse amestecuri de scoarta de brad sau pin, frunzar uscat, muschi sphagnum, vermiculit. Nu exista un standard in acest sens, alegerea substratului ramanand in mare masura alegerea crescatorului, insa este necesara schimbarea substratului imediat ce se observa compactarea si/sau descompunerea acestuia, intrucat ambele aspecte pot duce la moartea plantelor.
Temperaturile de crestere variaza de la minime de 10 – 16 °C la maxime de 24 °C, iar umiditatea de la 40% la 80%.
Continand specii sciafile (iubitoare de umbra), aspect ce se pastreaza si la hibrizii si varietatile de cultura, motiv pentru care reprezinta companionii perfecti pentru genurile Phal. si Zygo., reprezentantii genului Paphiopedilum nu trebuie expusi la lumina directa.
Conditiile naturale de mediu, reprezentate de zonele umbrite ale padurilor, sub coronament dens sau tufarisuri, cu nopti friguroase necesare demararii inforirii sunt indicii utile in crearea de conditii pentru aceste specii in cultura de interior, insa confrm American Orchid Society, P. maudiae si hibrizii sai nu necesita prezenta respectivelor conditii, inflorind usor pe parcursul anului la temperaturi constante incepand cu 18 °C.
Udarea se recomanda o data pe saptamana, prin scufundare pentru 10 minute, si scurgere ulterioara a apei. Totodata, sunt recomandabile pulverizari suplimentare ale substratului in sezonul cald, evitand insa stropirea excesiva a frunzelor.
Este important la acest gen sa nu se permita uscarea completa a substratului, incrucat spre deosebire de alte genuri, genul Paphiopedilum nu poseda tesuturi de stocare a apei si substantelor nutritive (frunze si radacini ingrosate, pseudobubi, tulpini cu aspect de trestii), astfel plantele resimtind puternic variatiile de disponibilitate a apei si nutrientilor.
Daca se prefera pastrarea ghivecelor in masti ceramice decorative, se va acorda atentie deosebita sa nu stagneze apa in acestea. Fertilizarea se poate realiza la intervale de o luna, insa la concentratii de 50% fata de dozarea recomandata pe ambalaj. In perioada demararii infloririi se recomanda utilizarea unui fertilizant mai bogat in fosfor, pentru a ajuta formarea de muguri florali. Gen/Tip: Paphiopedilum