Specie botanica a genului Masdevallia, originara din Cordiliera Estica a Columbiei, Masdevallia ignea populeaza zone la altitudini cuprinse intre 2600 si 3800 m.

Un taxon de talie mica, ce prefera clima racoroasa si statiunile terestre, Masdevallia ignea se diferentiaza de majoritatea orhideelor prin absenta organelor de stocare pentru apa si substante nutritive, supravietuirea speciei depinzand exclusiv de disponibilitatea resurselor necesare, aspect ce indica cultivatorului necesitatea administrarii frecvente de fertilizant si a irigarii dese.

Sinonimele recunoscute pentru aceasta specie sunt Masdevallia boddaertii Linden ex André 1879; Masdevallia ignea f. citrina (Stein) O.Gruss & M.Wolff 2007; Masdevallia ignea var. armeniaca B.S.Williams 1894; Masdevallia ignea var. aurantiaca B.S.Williams 1894; Masdevallia ignea var. boddaertii Linden ex André 1879; Masdevallia ignea var. citrinaStein 1892; Masdevallia ignea var. coccinea Stein 1892; Masdevallia ignea var. goorii Sander 1901; Masdevallia igneavar. grandiflora B.S.Williams 1894; Masdevallia ignea var. hobartii Stein 1892; Masdevallia ignea var. marschallianaRchb.f. 1872; Masdevallia ignea var. massangeana B.S.Williams 1887; Masdevallia ignea var. pulchra Vuylsteke ex Cogn. 1897; Masdevallia ignea var. rubescens Linden ex Kraenzl. 1925; Masdevallia ignea var. splendens Stein 1892; Masdevallia ignea var. stobartiana Rchb.f. 1881; Masdevallia ignea var. superba Linden ex Kraenzl. 1925; Masdevallia ignea var. tomasonii Gentil 1907; Masdevallia ignea var. vuylstekeana Cogn. 1897;

Din punct de vedere anatomic, Masdevallia ignea prezinta tulpini viguroase, erecte, acoperite bazal de 2-3 teci tubulare ce poarta frunze suberecte, eliptic-lanceolate pana la oblong-lanceolae, coriacee, de culoare verde inchis, ingust cuneate la partea inferioara, unde se diferentiaza un petiol sulcat. Florile sunt unice, singulare, dispuse in varful unor tije florale relativ lungi, de aproximativ 30 – 37,5 cm, ce se dezvolta mult deasupra foliajului si emerg de la baza frunzelor. Au o culoare rosie impresionanta, care face aluzie, prin numele de specie, la culoarea focului - ignis; pot apare de 2-3 ori pe parcursul anului, insa momentul infloririi masive este categoric asociat finalului lunii decembrie.

Imbogatirea colectiei de specimene este deosebit de facila, implicand doar divizarea tufelor, atat timp cat pentru fiecare diviziune se mentin cel putin 5-6 tulpini si un sistem radicular indeajuns de dezvoltat pentru a putea permite supravietuirea exemplarelor. Momentul ideal pentru aceasta operatiune este reprezentat in anotimpul rece, cand poate fi evitat stresul de adaptare la temperaturi ridicate, permitand plantelor sa se adapteze mai usor.

In natura, specia populeaza locatii umbrite, cu o luminozitate de aproximativ 13000 lux, similar intensitatii luminoase necesare pentru speciile de Phalaenopsis, putand tolera insa valori de pana la 37000 lux la limita superioara a intervalului, fiind indicata, pe perioada anotimpului cald, evitarea supraexpunerii plantelor la lumina foarte puternica, mai ales daca aceasta este asociata cresterii temperaturii. In cultura, se remarca dezvoltarea foarte buna a plantelor in conditii de lumina artificiala cu tuburi fluorescente standard, precum si in conditii de pozitionare a plantelor pe pervazul ferestrelor cu expunere estica sau sudica (umbrita).

Temperatura indicata pentru cresterea acestei specii va fi rece spre intermediara, plantele neputand suporta expuneri prelungite la temperaturi ridicate, cand se va observa reducerea cresterii sau chiar stagnarea. Racoarea pe parcursul serii da rezultate remarcabile in ce priveste capacitatea taxonului de a tolera temperaturile ridicate. Temperatura ideala din timpul noptii este de 12 - 15 °C, cea din timpul zilei fiind de 18 - 23 °C. Pentru a obtine o scadere a temperaturii se pot utiliza umidificatoare sau tavi de evaporare a apei, care ajuta totodata si la mentinerea unei umiditati ridicate, adecvate acestei specii. Se recomanda evitarea temperaturilor diurne mai mari de 27 °C. In cazurile in care se remarca perioade fierbinti in timpul verii, se recomanda pastrarea plantelor la umbra, pentru a reduce stresul termic, scazand temperatura la nivelul frunzelor.

Irigarea adecvata reprezinta factorul cheie in cultura speciilor de Masdevallia. Intervalul ideal este de 60 - 80% - in acest sens se pot utiliza tavi cu pietris si apa, pe care se pot amplasa recipientele de cultura. In perioada de vara se recomanda irigarea frecventa prin scufundare, aspect ce contribuie totodata si la scaderea temperaturii plantelor. Nu se va permite niciodata uscarea completa a radacinilor anterior unei noi irigari. In cazul asigurarii unui drenaj adecvat, este permisa mentinerea radacinilor umede in permanenta. In ceea ce priveste sistemul radicular, Masdevallia este relativ similara speciilor genului Paphiopedilum, prezentand structuri fine, sub forma de perisori, la nivelul radacinilor.

Pentru evitarea imbolnavirilor si a instalarii afectiunilor de natura fungica sau bacteriana, a caror incidenta creste in mediul umed necesar culturii speciilor de Masdevallia, o ventilatie buna reprezinta cheia succesului. Totodata, pulverizarea periodica a frunzelor contribuie la mentinerea umiditatii si a hidratarii adecvate.

Fertilizarile se vor administra regulat, cu o solutie diluata, in perioada de crestere activa a plantelor. Se indica aplicarea de formule de tip 30 - 10 - 10 cu frecventa bilunara, daca plantele sunt cultivate in mediu compus din scoarta, si aplicarea de formule de tip 20 - 20 - 20 pentru plante cultivate in alte tipuri de medii. Daca cerul este innorat, se pot aplica fertilizari cu frecventa lunara. Masdevallia nu se adapteaza bine apelor dure, facand necesara demineralizarea acestora, fie si partial, prin decantare sau fierbere. Apa de ploaie si cea obtinuta prin topirea zapezii sunt ideale in acest sens, insa o varianta disponibila comercial si aflata la indemana oricui este apa demineralizata, utilizata pentru autoturisme. Dilutia recomandata pentru fertilizare este de 25% din concentratia indicata de producator, mai ales in cazul apelor dure. Ulterior fertilizarilor, se recomanda irigarea prin scufundare, pentru a reduce fertilizantul neconsumat.

Mediul de cultura indicat este muschiul sphagnum, ce va fi utilizat la fiecare schimbare a ghiveciului, interventie ce trebuie realizata cu o frecventa mai mare decat in cazul altor specii de orhidee, cel putin odata la 1 - 2 ani, inainte ca mediul sa se descompuna. Se recomanda utilizarea de medii cu structura fina, ca scoarta de granulatie mica, eventual in amestec cu muschiul sphagnum. La schimbarea ghivecelor si divizarea tufelor se recomanda amplasarea cresterilor noi cat mai departe de marginea vasului, pentru a permite dezvoltarea acestora in numar cat mai mare, fara a fi restrictionata de recipient. Plantele cu cresteri multidirectionale vor fi amplasate in centrul vasului, avand grija ca radacinile sa fie amplasate deasupra si in jurul unei cantitati de mediu de cultura amplasat in vas anterior, ulterior fiind acoperite cu mediu de cultura pana la umplerea ghiveciului. La utilizarea muschiului sphagnum se recomanda verificarea gradului de descompunere a acestuia, la interval de cel mult 9 luni.

Descopera oferta de Masdevallia si Dracula de la Secret Garden (link).

Vrei sa vezi mai multe articole si sa acumulezi mai multe cunostinte? Acest articol este oferit gratuit, insa poti sustine secretgarden.ro cu o recenzie aici:

Google: Recenzie pe Google

Facebook: Recenzie pe Facebook