Un hibrid complex, epifit, multispecific, realizat prin aditii succesive de specii botanice, Dendrobium stardust cunoaste cateva varietati de culoare, dintre care cele mai comune in comertul de specialitate sunt Firebird si Chiyomi, iar mai rar intalnite, cel putin in Romania, varietatile Rainbow Dance si White Swan.

Diferentele cele mai marcante intre aceste varietati sunt cele cromatice florale, unde Dendrobium Chiyomi va avea un colorit predominant galben sau galben pal, Dendrobium Firebird va fi colorat portocaliu intens, Dendrobium White Swan, dupa cum sugereaza si numele, va prezenta un colorit alb compact, cu usoare nuante ocazionale roz pal dispuse central, iar la Dendrobium Rainbow Dance va predomina coloritul violet – lila, cu labelumul alb, si nuante in degrade catre alb in zona bazala a petalelor si sepalelor.

In ascedenta acestui hibrid pe cat de spectaculos, apartinand sectiunii Dendrobium, pe atat de comun comercial si usor de ingrijit, se regasesc 5 specii botanice, cu ponderi relative progresive, ce releva procesul de hibridare graduala, in care s-a optat pentru inserarea cate unei specii botanice in arborele genealogic, alaturi de un hibrid. Exceptie in acest sens face doar a doua etapa de hibridare, unde autorii prefera incrucisarea a doi hibrizi primari. Desi acest taxon este deseori referit in comertul de specialitate drept o varietate sau un hibrid al speciei nobile, totusi, procentajul speciilor indica in mod cert dominanta speciei unicum, prezenta cu 50%, intrucat este introdusa in formula la ultima incrucisare. Aceasta este urmata de specia Dendrobium moniliforme, cu 25%, urmata de specia Dendrobium nobile, care insumeaza 12,5 %, fiind prezenta in proportii egale in cei doi hibrizi primari incrucisati in a doua etapa a hibridarii, anume ainsworthii (Den. heterocarpum (6,25%) X Den. nobile(6,25%)), respectiv Wiganiae (Den. nobile (6,25%)X Den. signatum(6,25%)). Acest hibrid a fost creat in 1986 de catre Nobuyuki Asai si colectivul sau de la Asai Daikeikan Co Ltd. din Aichi – Ken (Japonia). Incrucisarile au fost demarate in 1986, insa patentul pentru acest hibrid a fost inregistrat in Statele Unite ale Americii abia in anul 2000.

In fapt, cronologia evenimentelor este mult mai complexa, si o vom reda succint, doar pentru a ilustra eforturile si durata mare de timp ce stau in genere in spatele lansarii unui nou hibrid. In anul 1980 s-a recurs la incrucisarea speciei Dendrobium unicum cu hibridul multigeneric Dendrobium Unkon, de unde au rezultat plante ce au fost amplasate in flacoane incepand cu luna octombrie a aceluiasi an. Exemplarele au fost crescute pana la maturitate, cand au inflorit, si a fost inregistrat noul epitet grex Stardust, la RHS (Royal Horticultural Society), Autoritatea Internationala pentru Inregistrarea Hibrizilor de Orhidee, in 1986, de catre N. Asai. Din acest grup de plante a fost selectionat si reprodus vegetativ hibridul Firebird, prin izolarea acelor plante care manifestau caracteristicile dorite, din punct de vedere al numarului de flori, al cresterii compacte si a cresterii rapide. Acestui lot i-au fost aplicate tehnici de cultura meristematica, si dupa o perioada indelungata de testare, ce a durat pana in 1993, cand a fost remarcata pastrarea caracteristicilor de catre produsii reproductivi, lotul a fost testat pentru imunitate impotriva virusurilor Dendrobium virus, Dendrobium Thabdo virus, si Virusul vestejirii patate a tomatelor, acesta prezentand rezultate favorabile. Plantele au fost mentinute in serele de la Aichi – ken, unde temperatura minima nu a scazut sub 13 grade.

Culorile inregistrate pentru acest hibrid sunt relativ aproximative, depinzand in mare masura de tehnicile de cultivare aplicate, cum ar fi expunerea la radiatia luminoasa si tipul de fertilizare, insa fara a induce schimbari la nivelul genotipului. Aspectele ce diferentiaza categoric cultivarul Firebird de cultivarul inrudit Chiyomi, nepatentat, au fost observate succesiv, constand in faptul ca la la Firebird petalele laterale sunt rasucite in sens invers fata de petalele cultivarului Chiyomi, iar zona cu aspect caroiat rosu – portocaliu inchis prezenta la Firebird difera semnificativ de modelul coloristic de la Chiyomi.

Din punct de vedere al ritmului cresterii, exemplarele de dendrobium Firebird cresc extrem de rapid, producand plante apte de vanzare in primavara, fiind necesare 12 – 14 luni pentru producerea de specimene apte de inflorire din segmente de tulpini. Inaltimea tipica minima a plantelor la varsta infloririi la Stardust este de aproximativ 35 – 40 cm. Sezonul tipic de inflorire este in intervalul octombrie – mai, apogeul acestuia fiind in luna martie, insa notandu-se frecvent infloriri si in afara sezonului. Florile persista pe tulpini pentru 6 pana la 8 saptamani. Florile sunt simple, monoice, prezentand atat organele sexuale masculine cat si cele feminine pe aceeasi floare.

Racemul are o dimensiune medie, si este mereu in pozitie erecta, incluzand intotdeauna doua pana la trei flori, inserate pe pediceli scurti. Forma frunzei este in mare parte alungita si eliptica pana la ovata, cu un apex obtuz inegal, cu orientare orizontala. Frunzele nu persista pe pseudobulbi pentru mai mult de 2-3 ani, absenta frunzelor pe un bulb putand indica cu success varsta minima a acestora. Fiecare pseudobulb poseda 7-10 frunze cu margine intreaga. Pseudobulbii vizualizati frontal sunt lineari, lungi, segmentati, crescand relativ agregati, si rotunzi in sectiune, grosimea acestora depasind rareori 1,5- 2 cm. Lungimea pseudobulbilor este profund influentata de disponibilitatea radiatiei luminoase, cu cat aceasta este mai puternica, cu atat pseudobulbii sunt mai scurti.

Propagarea se realizeaza facil din keiki, pe care planta ii produce in mod frecvent si natural, fara a fi necesara stimularea in acest sens. Acestia se dezvolta in genere din bracteele inferioare ale inflorescentelor, iar plantulele rezultate pot fi detasate de planta mama dupa dezvoltarea radacinilor. Pentru a stimula dezvoltarea radiculara, este recomandata invelirea superficiala a sitului de jonctiune cu muschi sphagnum umed.

Iluminarea ideala pentru acest hibrid trebuie sa fie abundenta, insa fara acces direct al razelor solare, ce pot produce arsuri pe frunze si pseudobulbi. In situatia in care lumina este indeajuns de abundenta, se va observa colorarea frunzelor in galben verzui, aspect considerat uneori de pasionatii neexperimentati ca fiind o afectiune.

Temperatura de crestere poate fi variabila, insa hibridul apartine unui regim mai degraba mixt, cu urmatoarele temperaturi recomandate: in timpul verii, nu se va permite expunerea la temperaturi mai mari de 32 grade, iar iarna, minimele nu vor cobori sub 5-18 grade. Pentru o cultivare cu succes in apartament, se recomanda o diferenta termica zi – noapte de aproximativ 4- 6 grade.

Din punct de vedere al umiditatii, acest taxon nu necesita valori ridicate, acestea putand varia de la 40 la 60%. Valorile mai scazute genereaza inhibarea cresterii, ingalbenirea frunzelor si caderea prematura a acestora. Cu cat se va opta pentru o temperatura de crestere mai ridicata, cu atat va fi necesar sa se modifice catre valori superioare si umiditatea atmosferica, tinand cont insa sa se asocieze aceasta crestere termica/hidrica si cu un nivel de ventilatie adecvat, pentru a preveni aparitia afectiunilor fungice.

Substratul de cultura se recomanda doar in cazul utilizarii de ghivece inguste, deseori suspendate, fiind preferate cele din ceramica, masive, ce confera plantelor stabilitate in urma dezvoltarii excesive a pseudobulbilor in lungime, ce pot astfel provoca rasturnarea recipientelor. Acest hibrid nu manifesta preferinte speciale pentru tipuri de substrat, crescand surprinzator de bine in substrate de turba sau muschi sphagnum, scoarta de granulatie minima sau fibra de cocos.

Nu sunt necesare transplantari frecvente, acestea fiind recomandate doar in cazul in care se remarca compactarea excesiva a substratului, modificarea dramatica a chimismului (pH), sau in cazurile in care plantele depasesc prea mult ghivecele. Perioada recomandata pentru transplantari este in timpul primaverii, cand noile cresteri au atins dimensiunea de 5 cm si poseda radacini proprii.

Irigarea va fi frecventa si abundenta in perioada de crestere, insa se va avea in vedere sa existe un drenaj eficient, pentru a impiedica stagnarea apei in substrat si instalarea de mucegaiuri si putregaiuri ale sistemului radicular. Este necesara uscarea consistenta a substratului intre udari.

Fertilizarile se vor realiza la interval de 2- 3 saptamani in perioada de crestere, la concentratia indicata pe recipiente. Se recomanda totodata si administrarea suplimentara de fertilizant foliar, la dilutie mare, de 10-25% din doza recomandata, aplicata prin pulverizari. Metoda ideala de fertilizare va consta in alternarea celor doua tehnici.

Acest hibrid necesita o perioada de repaus bine definita pentru a stimula reinflorirea. Aceasa incepe odata cu maturarea pseudobulbilor tineri, cand acestia isi finalizeaza cresterea, prezentand o zona apicala rotunjita, cu o singura frunza expandata apical. In acest moment, se va opta pentru scaderea usoara a nivelului umiditatii si a temperaturii, si prin sistarea fertilizarii. Temperatura va trebui sa nu urce deasupra valorilor de 16-18 grade in timpul zilei si 10 grade in timpul noptii. Uneori este indicat sa se sisteze inclusiv irigarea, sau ca aceasta sa fie inlocuita cu pulverizari usoare, repetate lunar. Odata cu aparitia noilor tije florale, se va finaliza perioada de repaus, optandu-se pentru revenirea la rutina curenta.

Vrei sa vezi mai multe articole si sa acumulezi mai multe cunostinte? Acest articol este oferit gratuit, insa poti sustine secretgarden.ro cu o recenzie aici:

Google: Recenzie pe Google

Facebook: Recenzie pe Facebook