Maxillaria variabilis (Bateman ex Lindl. 1837) - specie botanica de talie mica, din Mexic (Chiapas, Colima, Durango, Guerrero, Hidalgo, Jalisco, México), Guatemala, Belize, El Salvador, Honduras, Nicaragua, Costa Rica, Panama, Columbia si Ecuador, unde populeaza statiuni terestre, litofile sau epifite, pe specii foioase, in special de stejar, sau la baza acestora, pe arbori izolati din pasuni si pajisti, in paduri deschise sau dense, cu umiditate ridicata, la altitudini de la 500 pana la 2500 m.

Descris de Bateman dupa Lindley, in 1837, taxonul cunoaste urmatoarele sinonime valide: Maxillaria angustifolia Hooker 1841; Maxillaria chiriquensis Schlechter 1922; Maxillaria lyoni Lindley 1845; Maxillaria panamensis Schltr. 1922; Maxillaria revoluta Kl. 1852; Maxillaria variabilis subvar. lutea A.H.Kent 1893; Maxillaria variabilis var. unipunctata Lindl. 1838; Maxillariella panamensis (Schltr.) Szlach. & Sitko 2012; Maxillariella variabilis (Bateman ex Lindl.) M.A. Blanco & Carnevali 2007; Maxillariella variabilis var. unipunctata (Lindl.) Solano 2011. Maxillaria curtipes este un alt sinonim indicat frecvent, insa este recomandabil sa se trateze cu circumspectie, pana la validari si revizuiri solide. Specia se distinge de speciile similare M. Caespitifica prin florile diferite - la cea din urma acestea fiind mai mici si verzi - si de specia Costaricensis prin florile colorate verde-crem, patate cu rosu, si prin preferinta pentru zone mult mai umede a speciei secunde.

Specia de talie mica (4 - 21 cm inaltime) prezinta frunze solitare, asemanatoare cumva unor fire de iarba, lineare sau linear-oblonge, acute pana la obtuze, de 3 - 15 cm lungime, inserate apical pe pseudobulbi spatiat agregati, elipsoizi, de 1,3 - 6,4 cm lungime, acoperiti cu mai multe teci, ce emerg din rizomi liniari sau ramificati. Inflorirea are loc pe tot parcursul anului, la baza florilor regasindu-se teci fibroase ce inconjoara petiolii florali delicate, de 5 cm lungime, cu flori unice, inconjurati de cateva bractee subtiri, translucide, lanceolate acuminate. Coloritul florilor persistente pentru perioade indelungate, este variat, de la aproape negru, indigo, violet, alb, galben, cu, sau fara pete centrale rosii, galben verzui, iar diametrul acestora este in general de 2 cm. Aspectul este lucios, aproape cerat, iar labellumul poate fi colorat in rosu in cazul varietatilor cu colorit deschis, in timp ce la exemplarele cu culori inchise, coloritul acestuia este similar celui al corolei.

Nivelul radiatiei luminoase recomandat pentru aceasta specie se va incadra in intervalul de 18000 - 30000 lux, cu lumina de intensitate moderata, bine dispersata, intrucat actiunea directa a razelor solare poate produce arsuri ce vor distruge planta. Se recomanda asigurarea unei ventilatii eficiente.

Temperatura de crestere recomandata se va situa in zona valorilor de 25 - 28 ℃. Este de preferat ca planta sa fie amplasata intr-un mediu ce permite o scadere naturala a temperaturii in timpul noptii (un balcon/terasa, etc.) - diferentele de temperatura ajuta planta si stimuleaza inflorirea.

In timpul verii si la inceputul toamnei se recomanda asigurarea unei umiditati a aerului de 60 - 75%, ce poate fi obtinuta prin pulverizari perioadice sau cu ajutorul unui umidificator, urmand ca de la sfarsitul toamnei, pana primavara, aceasta sa fie scazuta la 55 - 60%.

Pentru cultura speciei se prefera containere cu drenaj eficient - de exemplu cosuri din plastic sau ghivece prevazute cu suficiente perforatii, ce vor permite scurgerea rapida a apei si aerarea adecvata a substratului. Mediul de cultura va fi reprezentat de scoarta de conifere de granulatie medie sau chiar mare, bucati de fibra de cocos  cu diametru mare si perlit sau piatra ponce; se pot utiliza insa si alte materiale ce absorb apa, pastreaza umiditatea si impiedica stagnarea acesteia - cum ar fi carbunele sau granulele ceramice. Schimbarea recipientelor de cultura se va realiza imediat ce se remarca inceputul descompunerii substratului, sau anual, daca plantele incep sa creasca in afara acestora, preferand sezonul de crestere vegetativa, cand se remarca dezvoltarea de radacini, pentru a permite stabilizarea eficienta a plantelor asupra carora se intervine.

Irigarea se realizeaza moderat spre abundent (in contextul unui substrat cu drenaj bun), incepand cu a doua jumatate a primaverii si pana toamna devreme, fiind redusa rapid si semnificativ in urmatoarele 5 - 6 luni, pentru a corespunde perioadelor de ploi abundente urmate de seceta, din mediul natural. Schema de udare se va relua odata cu trecerea primei jumatati a primaverii urmatoare.

Fertilizarea se va efectua la concentratie de 25 - 50 % din doza recomandata pe flacon, in perioada cresterii active, utilizand pe tot parcursul anului un fertilizant echilibrat; se poate utiliza insa o varianta suplimentata cu azot din primavara pana la mijlocul verii, ce va fi uterior inlocuita de o formula bogata in fosfor, de la mijlocul verii pana la sfarsitul toamnei. In perioada rece se va sista fertilizarea.

Perioada de repaus din iarna se va asigura prin reducerea administrarii apei si sistarea fertilizarii, insa se va avea grija sa nu se permita uscarea completa a substratului. Totodata, se recomanda pulverizari ocazionale in timpul diminetii si udari rare si superficiale, doar in caz de necesitate. Pulverizarile ar trebui sa asigure tot necesarul de apa in perioada de repaus.

Vrei sa vezi mai multe articole si sa acumulezi mai multe cunostinte? Acest articol este oferit gratuit, insa poti sustine secretgarden.ro cu o recenzie aici:

Google: Recenzie pe Google

Facebook: Recenzie pe Facebook