Bubophyllum Rothschildianum, cu numele complet actual de Bulbophyllum Rothschildianum (O'Brien) J.J. Sm. 1912 SECTION Cirrhopetalum [Lindl.] Rchb.f 1861, este o specie botanica, dedicata de catre (O’Brien) J.J. Smith, in momentul descrierii (1912), bancherului englez Walter Rothschild, mare pasionat si colectionar de orhidee al anilor 1800. Sinonimul acceptat al acesteii specii este Cirrhopetalum Rothschildianum O'Brien 1895.

Genul Bulbophyllum (Cirrhopetalum) este unul dintre genurile cele mai bogate in specii ale familiei Orchidaceae, aspect ce indica faptul ca se poate dedica o colectie variata exemplarelor acestui gen, ai carui taxoni sunt in principal parfumati - desi unele arome nu sunt tocmai delicate sau placute, cum este si cazul speciei prezentate aici, unde parfumul, usor fetid, aminteste mai curand de branzeturi fermentate sau de mirosul de peste proaspat, dupa unii autori. Acest aspect, desi poate parea descurajator pasionatilor, este usor de trecut cu vederea, intrucat parfumul este deosebit de slab, si este compensat de spectaculozitatea florilor, care sunt intotdeauna multiple, dispuse in evantai, la capatul tijelor florale lungi si aparent firave, prezentand culori intense, cu tipare complexe, contraste puternice, si forme surprinzatoare de dimensiuni considerabile, putand ajunge usor la 15 - 17 cm lungime.

Inflorirea are loc bianual, intre lunile mai - iunie si septembrie - octombrie si dureaza 2-3 saptamani. Una dintre curiozitatile specifice este prezenta unui labellum articulat, oscilant, ce se poate misca, penduland la miscarea aerului, ca si aspectul petalelor laterale, care fuzioneaza partial, pe aproape toata lungimea lor, exceptand zona bazala si imbratiseaza partea frontala a florii, aparent invelind-o sau inconjurand-o intr-o structura relativ conica. Petala dorsala, de forma redusa, cu varf acuminat, da nastere unei formatiuni ce acopera superior columna. Se disting granule fine, lucioase, dispuse pe intreaga suprafata a formatiunilor principale ale florii, care, observate cu instrumente de marire, par acoperite cu margele fine - fiind de asemenea insotite de protuberante sau siruri de protuberante sau linii ce strabat elementele florale in directiva longitudinala. Ca ultim amendament la complexitatea florilor acestui taxon, marginile petalelor interioare prezinta incretiri, pilozitati, cu cromatica intensa si insertie delicata, ce par a tremura la cea mai mica adiere. Majoritatea modelelor prezente la nivelul florii sunt colorate rosu intens, visiniu sau grena, contrastand cu fondul alb-verzui dominant.

Distributia speciei este in general asociata cu Sudul Asiei, cu prezenta in China (Yunnan), India (Sikkim, Assam, Arunchan, Pradesh), Myanmar (Burma), unde populeaza clime calduroase pana la reci, in statiuni strict epifite, din paduri de campie, la altitudini cuprinse intre 0 si 300 metri.

Exemplarele au in general talie redusa, de 12 - 18, ocazional 20 cm inaltime, cu pseudobulbi ovoizi de 3 - 4 cm, cu cate o singura frunza inserata apical, cu lungimi de 12 - 16 cm. Pseudobulbii sunt conectati de catre rizomi repenti, deosebit de prolifici, cu distante de minim 5 cm intre doua formatiuni succesive, aspect ce faciliteaza divizarea plantelor pentru reproducere, in momentul schimbarii substratului. Tijele florale emerg de la baza pseudobulbilor, au port erect, purtand apical flori multiple, cu dispunere umbelata.

Spectaculozitatea florilor este insotita de o crestere deosebit de facila, asemanandu-se din acest punct de vedere cu speciile de Phalaenopsis, fata de care manifesta aceleasi exigente, sau mai degraba lipsa lor - singura diferenta constand in faptul ca Bulbophyllum Rothschildianum prefera valori ale radiatiei luminoase ceva mai mari decat Phalaenopsis.

Recipientele de cultura trebuie sa fie generos prevazute cu perforatii, fiind in acest sens utilizate si cosurile de plastic, sau orice alta forma de container ce poate asigura un drenaj eficient si rapid al apei, precum si circulatia aerului prin mediul de cultura. Ca substrat, se recomanda fie montarea pe plachete de scoarta, asigurand insa valori ridicate ale umiditatii aerului, si irigari zilnice, mai ales in sezonul estival, fie plantarea in ghivece de tip bol, cu adancime redusa, asemanatoare celor utilizate pentru azalea, in care jumatatea inferioara a recipientului va fi prevazuta cu substrat de granulatie mare, cu compactare redusa, reprezentat de bucati de pluta sau scoarta de dimensiuni medii spre mari, iar jumatatea superioara completata cu substrat de granulatie fina, din scoarta de pin de calibru redus, cipsuri de cocos, fibra de cocos, bile de argila, piatra ponce, coji de cacao (cu conditia respectarii unei proportii de maxim 10% din totalul substratului destinat sectiunii superioare a containerului, intrucat acestea reprezinta un mediu inalt nutritiv si cu retentie ridicata a umiditatii). Momentul schimbarii recipientelor de cultura si a substratului este recomandat de orice perioada imediat ulterioara infloririi, cand se va remarca initierea cresterii vegetative, semnalata de aparitia de radacini noi. Pentru acest taxon este necesara asigurarea unei bune ventilatii, intrucat, datorita cerintelor ridicate de umiditate, este susceptibil la instalarea de maladii, reprezentate in general de putregaiuri.

Valorile radiatiei luminoase se va situa in intervalul de 15000 - 25000 lux, cu perioade de umbrire din primavara pana toamna, insa asigurand pe cat de multa lumina posibil, atat timp cat nu se observa arsuri solare ale frunzelor. Este interesant de notat ca Bulbophyllum Rothschildianum suporta si nivele reduse ale insolatiei, crescand viguros si fara a ridica probleme in cultura, insa necesita neaparat prezenta luminii intense pentru a inflori abundant.

Nici din punctul de vedere al factorului termic nu avem de-a face cu o specie pretentioasa, preferand o medie a temperaturilor diurne de vara de 26 ℃ si a celor nocturne de 19 - 20 ℃, cu o diferenta de 7 ℃, pentru ca in iarna media temperaturilor diurne sa scada la 18 - 20 ℃ si a celor nocturne la 5 - 7 ℃, cu o amplitudine de 13 –-14 ℃.

Irigarile vor fi efectuate relativ frecvent, aproximativ de 3 - 5 ori pe saptamana, insa permitand substratului sa se usuce intre administrarile succesive. Cerintele acestui taxon fata de umiditatea atmosferica sunt ridicate, prin asociere cu preferinta pentru irigarea frecventa, nivelul recomandat fiind de 85% in timpul verii si la inceputul toamnei, scazand insa la instalarea anotimpului rece catre 70%, pentru a ajunge ulterior, in cea mai uscata perioada, la 60%, spre sfarsitul iernii - cand aceasta valoare va fi mentinuta pentru o perioada de doua luni. In sezonul de crestere se recomanda mentinerea substratului umed, insa nu ud.

Aplicarea de fertilizanti pe perioada cresterii se va realiza la concentratii de 25 - 50% din doza recomandata de producator, putand fi utilizati cei cu continut mai redus de azot si mai ridicat de fosfor in timpul toamnei, pentru stimularea infloririi. Se recomanda spalarea temeinica a substratului la fiecare 2-4 saptamani, pentru a evita acumularea de minerale, ce pot produce arsuri chimice ale radacinilor - mai ales in cazul utilizarii apei cu duritate ridicata.

Perioada de repaus pentru acest taxon va fi reprezentata de un interval de 1 - 2 luni, la sfarsitul iernii, cand irigarea se va reduce, insa nu se va sista - iar umiditatea va fi scazuta la 60% intrucat chiar si in acest sezon, Bulbophyllum Rothschildianum necesita un aport semificativ de apa, fie prin pulverizari aplicate matinal, fie prin irigari usoare la distanta de 3 saptamani. In aceasta perioada fertilizarea va fi complet sistata.

Vrei sa vezi mai multe articole si sa acumulezi mai multe cunostinte? Acest articol este oferit gratuit, insa poti sustine secretgarden.ro cu o recenzie aici:

Google: Recenzie pe Google

Facebook: Recenzie pe Facebook