Genul Dracula apartine tribului Epidendreae, subtribului Pleurothalidinae, fiind descris de Carlyle August Luer in 1978, care a numit acest gen dupa cuvantul latin pentru dragon (draco), ca referire la aspectul bizar al florilor. Luer (23 august 1922 – 9 noiembrie 2019) a fost un botanist american specializat in familia Orchidaceae, cu un interes special pentru Pleurothallidinae (genul Pleurothallis) si speciile genurilor inrudite. A fost curator senior al Gradinii Botanice din Missouri, publicand numeroase articole si doua lucrari in volum privind taxonomia orhideelor.

Printre denumirile populare atribuite reprezentantilor genului, se numara si: orhidee vampir, orhidee maimuta, orhidee dragon.

Speciile genului Dracula se prezinta ca plante cu dimensiuni variabile, de la cativa centimetri inaltime, pana la talie medie, remarcandu-se prin florile cu aspect impresionant prin forma si culoare.  Anterior incadrarii sistematice realizate de Luer, care a inclus speciile genului Dracula intr-un grup separat, acestea apartineau genului Masdevallia, cu care se si inrudesc si aseamana din multe puncte de vedere. In prezent sunt cunoscute peste 90 specii apartinand acestui gen, majoritatea cu o distributie central americana, in padurile umede din Mexic, Peru, Colombia si Ecuador.

Speciile genului Dracula au tulpini scurte, cu rizomi repenti, erecti, pe care se insera frunze unice, cu textura fragila, pe care se distinge o nervura centrala evidenta. Florile unice si ele, pe tije lungi, pendente spre erect pendente, impresioneaza prin cromatica deosebita si contrastele puternice, care subliniaza anatomia stranie a corolei. Desi  florile sunt unice, tijele florale au tendinta de a produce flori succesiv, uneori chiar si 5 – 6 pentru aceeasi inflorescenta.

Cel mai pregnant aspect al anatomiei florale este redat de prezenta unor apendici lungi, filiformi, in capatul terminal al celor 3 sepale. In zona bazala, petalele scurte prezinta granulatii ce sugereaza o pereche de ochi, aspectul de masca fiind intregit de prezenta columnei, care se prezinta ca un nas. Speciile de Dracula se bucura de multi admiratori, existand in prezent un numar ridicat de specii si hibrizi in cultura, cele mai apreciate fiind Dracula vampira, Dracula chimaera, Dracula bella, Dracula gorgona si Dracula simia. Lista Mondiala a Monocotiledonatelor cuprinde la acest moment 124 taxoni acceptati, printre care si 2 hibrizi naturali.

Din punct de vedere al conditiilor de crestere, speciile genului Dracula vor prefera temperaturi ce apartin mai degraba registrului racoros, care pot urca pana la cel intermediar, intrucat la temperaturi ridicate, plantele au tendinta de a se usca rapid. Ca medie termica, temperaturile diurne se vor situa in zona de 18 – 25 grade Celsius. Valorile nocturne pot scadea pana la 12 – 14 grade Celsius. Prezenta temperaturilor mai ridicate poate fi compensata prin irigarea mai abundenta, si prin administrarea de pulverizari frecvente. Speciile nu tolereaza foarte bine fluctuatiile termice ample, motiv pentru care este importat ca temperatura la nivelul frunzelor sa ramana cat mai mult constanta.

Valorile radiatiei luminoase se situeaza in zona de lumina moderata, cu 60% umbrire, ferite de actiunea directa a razelor de soare, ideal cu o expunere estica sau sudica. Absenta unor valori adecvate ale radiatiei luminoase pot incetini procesul de inflorire, moment in care se recomanda expunerea plantelor la luminozitate mai intensa. Aparitia unor pete brune  sau galbene pe frunze poate indica prezenta de arsuri solare, care pot, in final, sa duca la pierderea plantelor, daca nu se va interveni prin amplasarea in locatii mai umbrite. Ca regula generala, valorile radiatiei luminoase pentru speciile genului Dracula sunt similare cu cele pentru genul Phalaenopsis, anume 10000 – 18000 lux.

Nu se va permite niciodata uscarea completa a substratului in cazul speciilor genului Dracula, intrucat plantele pot sucomba in absenta apei in decurs de cateva ore. Suprairigarea nu constituie un impediment care sa afecteze speciile genului Dracula, fiind posibil sa se administreze apa in fiecare dimineata, pentru a permite plantelor sa o absoarba si metabolizeze pe durata zilei, conditia esentiala fiind prezenta luminii. Apa se va administra pana cand se observa scurgerea sa prin orificiile inferioare ale ghiveciului, sau prin scufundare, pana nu se mai observa prezenta bulelor de aer emergente.

Umiditatea relativa se va mentine ridicata, cu valori intre 70% si 100%.

Fertilzantii se vor administra diluati, la valori de 25 – 50% fata de concentratia indicata pe ambalaj. Se vor efectua scufundari frecvente  ale ghivecelor cu mediu de cultura pentru a elimina posibilele depuneri de saruri, intrucat speciile genului Dracula sunt extrem de susceptibile la acumularile minerale.

Cultura se va realiza in cosuri sau ghivece cu multe perforatii de dimensiuni mari, sau ghivece cu bare, iar ca mediu se poate utiliza cu succes muschiul sphagnum, fie ca atare, fie in amestec cu perlit si fibre de cocos. O alternativa poate fi reprezentata de plantarea pe plachete de scoarta, lemn dur sau pluta, infasurate in plasa, cu un adaos de muschi sphagnum, insa aceasta metoda va necesita irigari mult mai abundente si frecvente, pentru a compensa evaporarea mult mai rapida a apei. Schimbarea mediului de cultura se poate realiza la interval de 2 ani, primavara devreme, pentru a permite plantelor sa se stabilizeze pana la inceputul verii.

Speciile de Dracula nu necesita variatii ale conditiilor de crestere sau perioade de repaus, schema de cultivare putand fi aceeasi pe tot parcursul anului.

Vrei sa vezi mai multe articole si sa acumulezi mai multe cunostinte? Acest articol este oferit gratuit, insa poti sustine secretgarden.ro cu o recenzie aici:

Google: Recenzie pe Google

Facebook: Recenzie pe Facebook